SCHIMBAREA DE PARADIGMĂ





MOTTO

"Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate"

Frontispiciul bisericii "Înălţarea Sfintei Cruci" de la

Râpa Robilor - Aiud, construită spre veşnica pomenire

a morţilor de la Aiud - martiri ai creştinismului românesc,

schingiuţi şi ucişi sălbatic de barbarii comunişti.


EPILOG



"Bă, zice, dacă nu vii(la orele de educaţie politică), te trimit la Canal, ai auzit?. Nu vin la minciunile voastre, i-am zis. Io mai bine stau aici, în dormitor, şi mă rog la Dumnezeu". Se uita locotenentul la mine, ca bou' la poarta nouă, şi-apoi a început a răcni: "Cine-i ăla Dunezeu?". Mă uitam la el ca la o ARĂTARE."Cum adică cine-i Dumnezeu?"i-am zis. "Acela care-a făcut lumea, acela care l-a făcut pe om, pe mine, pe dumneata şi care ţi-a pus rumeguş în loc de minte, că d-aia n-ai aflat până acum cine-i acela Dumnezeu"( "Sub palma lui Dumnezeu" - confesiunile ţăranului, român verde, Dumitru Rotundu - articol sub semnătura lui Cătălin Apostol - Formula AS).





INTRODUCERE



1. Pentru a înţelege ce se întâmplă în societatea modernă, şi în special ce se

întâmplă în societatea românească actuală, trebuie cunoscută involuţia societăţii

umane care a suferit o mutaţie ontologică cvasitotală, trebuie cu alte cuvinte,

să ne întoarcem în timp pentru a ne cunoaşte istoria reală, altfel nu vom

avea acces la viitor.

Astfel omul cel considera pe Dumnezeu creatorul lumii şi al unei istorii

spirituale, a devenit omul "eliberat" de transcendent. Acest om se consideră

centrul universului infinit, din care Dumnezeu a fost gonit; de asemenea se

consideră creatorul singurei istorii posibile şi anume aceea din lumea

materială.
Omul spiritual multimilenar, a ajuns în scurt timp un om autolimitat

de propriai raţiune; s-au postulat tot felul de” libertăţi”, fiecare în parte fiind

o nouă înlănţuire a Prometeului modern, iar acest om modern ce cu „savoir faire”

s-a eliberat din constrângerile transcendentului, este de fapt omul pedepsit,

deoarece s-a crezut stăpânul universului, al naturii, s-a crezut propriul său stăpân

şi al viitorului său, s-a crezut aşadar egalul zeilor. Cum a ajuns omul la acest

nonsens total, la această autolimitare ontologică (existenţială)? Vom încerca

să arătăm pe scurt în continuare.

Paradigma lumii creştine a fost expusă magistral de Toma D'Aquino:

"CRED CA SĂ POT ÎNŢELEGE". Omul Evului Mediu Timpuriu şi Mojlociu era

omul convingerii totale, al trăirii totale în religie, al credinţei nemijlocite în Dumnezeu

şi în sacrificiul Fiului Său. Cale de consecinţă toate activităţile omului erau sacramente:

munca, meşteşugurile,artele, iar etapele vieţii din timpul profan erau de asemenea

momente sacre: cununia, împreunarea trupească, naşterea, botezul, moartea. Toate

acestea erau trăite şi însoţite de ritualuri sacre prin repetarea Creaţiei Divine şi

reântoarcerea în Paradisul Pierdut.

Cu alte cuvinte, omul trăia în timpul liturgic, era contemporan cu Dumnezeu şi Fiul

Său. În aceste condiţii, timpul profan era astfel neimportant, era secundar, deoarece era

temporar abolit de timpul liturgic; omul reuşea să trăiască în Marele Timp, întorcându-se

mereu la origini. De aceea omul religios era liber şi fericit, trăia în ascendent, trăia în

spirit, trăia în binele total, trăia cu convingerea întoarcerii în EDEN - aşa cum s-a întâmplat

şi se întâmplă în toate religiile; Dumnezeu fiind doar unul, există concordanţe între

toate revelaţiile/realităţile religioase din lume. Copiii şi adolescenţii erau crescuţi şi

educaţi prin şi în mit, care astfel era istorie trăită, filozofie de viaţă şi exemplu moral, cu

alte cuvinte mitul era exemplar şi era trăit permanent prin repetare şi trăire sprituală.

Efectele principale ale religiei creştine, ca de altfel ale tuturor religiilor: a fost creatoare

de civilizaţie şi cultură, a produs permanent valori morale.

Dominanta societăţii era iubirea, coloana vertebrală a mitului; rezultat concret: în lupta

dintre bine şi rău, cavalerii luminii ies mereu învingători. Echilibrul dintre bine şi rău era

menţinut permanent de către omul religios, care era educat şi trăia conform preceptelor

înalte ale mitului. Desigur momente de ruptură au fost posibile, deoarece maleficul,

deşi inferior numeric, a reuşit în diverse momente istorice să devină temporar dominant,

şi să manipuleze masele spre greşeli, de altfel mereu repetate, dar cu alte mijloace în

istorie. Aceasta s-a întâmplat atunci când PUTEREA a folosit teologia pentru a manipula

masa crediincioşilor, şi este de remarcat că majoritatea conflictelor epocii moderne

(după Naşterea lui Christos) au avut în prim plan, sau în fundal teologia/mitul şi au avut

evident şi un caracter magic, direct sau indirect.

 Este adevărat toate ideologiile şi religiile sunt manipulatorii, dar deosebirea majoră

faţă de manipularea modernă/laică, constă în faptul că religiile inclusiv religia creştină

produc o manipulare altruistă a maselor, este de fapt o manipulare prin cunoaştere

spirituală, deoarece scopul final este mântuirea şi"înălţarea la cer" a omului- trecerea spiritului în spaţiul cu patru dimensiuni.

Aşadar atâta timp cât omul a rămas în mit, binele a fost dominant. Evul Mediu Timpuriu,

în aceste condiţii, a fost o perioada frământată marcată de creştinarea popoarelor Europei,

a cristalizării statelor imperiale creştine, a regalităţii şi a nobilimii, instituţiile conducătoare ale statului creştin.

Trecerea de la religiile antichităţii la religia creştină a fost relativ rapidă, deoarece

toate aceste popoare au rămas practic în interiorul aceleiaşi paradigme spirituale a înălţării

la cer a omului înduhovnicit; creştinismul a venit cu un imens mister şi anume Tatăl

şi-a sacrificat Fiul pentru mântuirea omului. Religiile antichităţii decăzute odată cu

imperiile ce le-au susţinut, îşi epuizaseră posibilităţile spirituale, iar masele au îmbrăţişat

cu entuziasm noua doctrină.

Toată Europa a adoptat această religie şi s-a unificat spiritual, până la un anumit

moment, deoarece Vaticanul a făcut greşeli incomensurabile ce au contribuit major la o

schimbare de paradigmă devastatoare pentru lumea creştină. Anumite explicatii sunt preluate din Marele Mircea Eliade



Cap.1.



DE LA SPIRIT LA NEANT



2. Renaşterea este perioada cea mai incitantă a istoriei moderne, deoarece este marcată pe de o parte de un apogeu spritual patronat de biserica creştină, urmat de o ruptură doctrinară produsă de Reforma bisericii protestante, urmată din nefericire de Contra Reforma bisericii catolice.

Două evenimente extrem de importante au marcat începutul Renaşterii, conform marelui Ioan Petru Culianu, şi anume: cucerirea oraşului Toledo în anul 1085 de către armatele creştine din nordul Spaniei, urmată la scurt timp de cucerirea de şi mai mare importanţă a oraşului Ierusalim în anul 1099 de către cruciaţi. A urmat o perioadă de transformări extraordinare: construirea catedralelor gotice, apariţia universităţilor din şcolile caterdralelor, întemeierea unor noi ordine religioase, dezvoltarea cultului Fecioarei, apariţia trubadurilor, a ciclului romanelor arthuriene, apariţia Purgatoriului în literatura apocalipselor, definirea sfintelor taine - inclusiv căsătoria, triumful filozofiei antichităţii greceşti, etc.

Renaşterea a preluat şi a interpretat cultura antichităţii şi a Evului Mediu Timpuriu, realizând un pact simbiotic între creştinism şi filozofia extraordinară a Antichităţii. Magia şi ştiinţele subsecvente ei astrologia, mnemotehnica/arta memoriei, numerologia, alchimia, medicina au luat un avânt considerabil.Toate aceste ştiinţe în Renaştere aveau un caracter spiritual, iar summa lor era magia, scopul final al magicianului fiind sfinţenia şi eroicitatea.

Zenon întemeietorul stoicismului - să ne aducem aminte, stoicul era altruistul total - a fost autorul unei interpretări integrale şi analogice a microcosmosului şi a macrocosmosului, această teorie reprezentând cea mai importantă tentativă a spritului elenistic de a concilia omul cu lumea, ceea ce se află jos cu ceea ce se află sus, omul fiind considerat un apendice al cosmosului. Neoplatonicienii Renaşterii, erudiţi ai filozofiei antice preluată mai ales prin intermediul filozofiei arabe din Spania maură, au dezvoltat teoria întrupării sufletului, preluată prin aceeaşi filieră stoică, teorie bazată pe ideea continuităţii dintre om şi lume, idee care este temeiul magiei; prin doctrina întrupării sufletului, este demonstrată continuitatea dintre pneuma cosmică(spiritul/Sinele divin) şi pneuma individuală(spiritul/sinele divin al omului), precum şi caracterul cosmic al oricărei activităţi spirituale.

Nicolaus Cusanus a dezvoltat teoria cosmosului infinit, al cărui centru este Dumnezeu, teorie preluată de Giordano Bruno, care considera sistemul nostru heliocentric parte a acestui univers infinit şi în acelaşi timp îndumnezeit. Această teorie a revalorizat prestigiul metafizic al Pământului, şi prin asta al omului, prestigiu care-i fusese luat de cosmologia aristotelică-ptolemaică. Această emulaţie spirituală a produs o adevărată reformă a creştinismului, reformă cu caracter umanist care admite şi încurajează magia - de altfel toţi marii erudiţi ai Renaşterii erau magicieni, şi nu în ultimul rând, aveau diverse funcţii în Biserica Catolică. Toţi magicienii Renaşterii, de la Marcilio Ficino la Giordano Bruno şi Trithemius au elaborat tratate de magie, lucrări de referinţă ale stiinţei Renaşterii. Giordano Bruno prin lucrările sale "Despre legături în general" şi "Despre eroicele avânturi" îşi expune teroria magică a manipulării maselor spre o societate sănătoasă/creştină precum şi teoria magică a erosului eroic, adică a iubirii de Dumnezeu prin care omul obţine uniunea extatică cu Dumnezeu, convertirea în Dumnezeu. Eros/iubire este numele dat forţei ce asigură continuitatea lanţului neântrerupt de fiinţe; pneuma universală/spritul lui Dumnezeu este numele substanţei comune şi unice care pune aceste fiinţe în relaţie mutuală permanentă. Iubirea este principiul fundamental al Universului, iar manifestarea ei este Creaţia.

Doctrina identităţii dintre iubire şi magie(magia este iubire şi iubirea este magie) enunţată de Marcilio Ficino, este dusă la consecinţele ei ultime de către Giordano Bruno. Inchiziţia, care a apărut şi s-a instituţionalizat în timpul luptei împotriva catharilor(sectă gnostică/dualistă considerată eretică datorită interpretării dualiste a Bibliei), cunoştea foarte bine atât în procesele vrăjitoarelor, cât şi în acela al lui Giordano Bruno(care în esenţa lui a fost tot un proces împotriva "vrăjitoriei"), că miracolul salvării în faţa rugului este imposibil, deoarece Dumnezeu însuşi a hotărât să-şi transforme Fiul în victimă sacrifială ca să expieze păcatele omenirii. Giordano Bruno a ştiut acest adevăr profund, transformarea în el se produsese, adică deposedarea de umanitate şi trecerea la condiţia divină, şi a ales martiriul, s-a supus deci voinţei divine; Giordano Bruno a fost poate, singurul magician care probabil a obţinut sfinţenia, care ar fi reuşit reunificarea magiei cu religia, dar din nefericire la anul 1600, ofensiva dusă de reformă şi contrareformă împotriva magiei şi a magicienilor, a ştiinţelor spirituale ale renaşterii, ofensivă împotriva imaginarului Renaşterii, era în plin avânt.

Reforma a fost o restauraţie a valorilor creştine "autentice" şi a avut un caracter profund fundamentalist. Astfel, omul Renaşterii care era în mod fundamental un magician, trebuia condus spre pocăinţă. Principiul aristotelic al omului ca produs rău al Creatorului, a fost dus la limită, iar interpretarea creştină a păcatului originar, şi anume că femeia stă la baza acestui păcat primordial şi este vinovată de gonirea Omului din Eden, a dus la ostracizarea femeii în societate, iar aceste două principii fundamental eronate au transformat şi direcţionat Biserica şi doctrina religioasă pe un drum paralel cu realitatea Divină. Materialismul teluric, dar mai ales copilul său diform Comunismul a „restaurat” rolul femeii în societate, statuând egalitatea dintre femeie şi bărbat, care este un alt uriaş nonsens si o jignire adusa Omului Creat.

Aşadar magicianul, care capătă pe parcursul ridicării sale sprituale puteri extrasenzoriale cvasinelimitate - vindecări miraculoase, proorociri, călătorii în spaţiu/timp, materializări, dematerializări, etc, este şi el limitat de voinţa Tatălui, căruia nu-i poate deveni egal, cu alte cuvinte magicianul nu poate deveni stăpânul Universului, deoarece Dumnezeu este UNU, este TOT.Giordano Bruno a stiut si acest adevar si ales sacrificiul de sine, s-a supus vointei Divine, a refuzat puterea terestra conferita de "calitatile"sale magice si ales inaltarea la cer.

Când toate religiile antice au intrat în disoluţie, magia ca şi filosofia au părăsit templul. Practic simbioza dintre religia creştină şi magie a eşuat, magia nu s-a mai întors în templul pe care l-a părăsit. şi cele două s-au separat şi s-au individualizat, magia "clasică" a devenit "modernă" şi a continuat să funcţioneze în organizaţii ezoterice , iar magia religioasă şi-a continuat drumul prin canoane riguros stabilite, extazul şi enstaza fiind metodele folosite îm mod diferit de către cele două sisteme magice, iar intenţia face diferenţa - drumul "mâinii stângi"- al puterii, sau drumul "dreptei credinţe" - al inălţării la cer, al accederii la planul nemuririi; puterea de a manipula materia şi timpul sunt folosite aşadar diferit de cele două sisteme magice. Magicianul modern nu mai este magicianul/preot vizionar al Egiptului antic, nici cel al misterelor Greciei antice şi în nici un caz magicianul superior, de esenţă creştină al Renaşterii, este un magician al puterii, care a întors spatele Creaţiei Divine crezând că o poate modifica şi manipula.

Desigur putem specula pe marginea faptului că ecleziaşti cu un anumit rang în Biserica catolică sunt sau nu membrii ai unor organizaţii ezoterice, viceversa fiind şi ea valabilă. Probabil că într-un anumit cerc închis al Bisericii Catolice, cunoşterea şi cercetarea sunt secretizate aşa cum au fost întotdeauna. Să nu uităm că Vaticanul dispune de cel mai performant observator astronomic, precum şi de acel cronograf cu ajutorul căruia se poate accesa video/audio un anumit moment din istoria omenirii . Cred şi sper în acelaşi timp, că şi în cadrul Bisericii ortodoxe române există un cerc închis, care este în primul rând păstrător al tainelor şi "comorilor " tracilor, al cunoaşterii sacerdoţilor traci, şi de asemenea un port drapel al neamului românesc aşa cum a fost întotdeauna în istoria noastră. Să nu uităm că Sfinxul din Bucegi face parte din categoria leilor care marchează, dar şi păzesc "comori" ale cunoaşterii. Oare Octogonul a fost/este partea exoterică a unei organizaţii ezoterice străvechi? Cu alte cuvinte, manifestarea terestră a acestei organizaţii, este stimulată din interdimensional? Aproape sigur raspunsul este afirmativ.


După Reformă şi Contrareformă, nimic nu a mai fost la fel, omul a fost reprogramat, omul convingerii totale, omul creştin, a fost înlocuit cu omul dubitativ, omul ce l-a pierdut pe Dumnezeu, omul posedat de intelectul teluric/luciferic;"spiritul a coborât din cerul de foc" .
Biserica protestantă înfiinţată prin Reformă, puternic fundamentalistă, a creat premiza formării bisercii calvine puternic liberală, aceasta din urmă încurajând îmbogăţirea şi libera iniţiativă, iar noul „crediincios” a avut drum liber spre... capitalism care a devenit din ce în ce mai sălbatic, mai polarizant; de asemenea, astfel s-a creat premiza pentru noi curente filozofice din ce în ce mai aberante
Iluminismul a desăvârşit ceea ce fusese pregătit de Reformă şi Contrareformă şi mai ales de către Biserica Calvină, şi anume omul a devenit supus zeiţei Raţiune. Realizarea supremă a gândirii iluministe a fost, fără doar şi poate, filosofia lui Kant, a cărui paradigmă poate fi sintetizată astfel: "Fericirea datoriei împlinite". Acest "ascet laic", din nefericire, nu a realizat că această paradigmă, într-o societate ce "s-a eliberat de Dumnezeu", este aproape o imposibilitate logică, deoarece omul în momentul în care şi-a ucis părintele suprem, şi-a pierdut echilibrul/armonia. Complexul lui Oedip a devenit din posibilitate individuală, o realitate la nivel de mase. Să nu uităm că toate sistemele liberale ale Europei au eşuat în faţa expansiunii Germaniei naziste. Omenirea a fost aruncată într-o criză existenţială profundă, omul epocii moderne îşi caută permanent locul în cosmos, şi nu-l mai poate găsi, deoarece atunci când a postulat prin Nietzche şi Hegel o nouă paradigmă:"Dumnezeu este mort, omul este liber", nu a realizat că este liber către nicăieri, respectiv catre haos.Ordinea straveche a fost inlocuoita cu haosul  social si mental care este  mai periculos decat orice, deoarece produce ....monstruozitati. Omul modern este un om disarmonic.

Acesta a fost sfârşitul filosofiei, care după ce a părăsit templul, după ce s-a despărţit de teologie, a parcurs un lung drum propunând omului laic diverse concepte ce aveau menirea de a-l ajuta să găsească armonia - sophia, evident alta decât aceea trăită de omul transcedental, iar nonsensul acestei încercări îl trăim pe pielea noastră. Filosofia, prin ultimii mari filosofi germani, a sfârşit în neant, deşi ideal ar fi fost să se reântoarcă acolo de unde a plecat, adică sub cupola templului. Omul îşi caută raţiunea de a fi într-un labirint al lui Dedalus pe care şi l-a construit singur, şi în care s-a închis singur. Aici şi numai aici, în acest labirint, omul este centrul universului desigur limitat, şi în orgoliul nemăsurat al acestei noi teologii, omul este creatorul unei noi realităţi, a unei nonrealităţi, care ne va duce spre autodistrugere, spre o distrugere definitivă. Această nouă teologie lipsită de spritualitatea transcendentului, a înălţării, este o teologie descendentă, a căderii definitive în abisul spaţiului mental, căci întradevăr spaţiul mental devine un abis atunci când omul nu mai are deasupra transcendentul, când a pierdut legătura cu verticala Divinităţii.

Obiectul cunoaşterii a fost SPIRITUL, iar studiul materiei era subsecvent spiritului, în toată perioada de la şamani, la statele religioase/şamanice până la Giordano Bruno, iar toate ştiinţele aveau un caracter spiritual; omenirea EVOLUA pe verticala spiritului.

Odată cu schimbarea de paradigmă, obiectul cunoaşterii a devenit MATERIA, iar spiritul a fost eliminat total din ecuaţia cunoaşterii, astfel societatea occidentală dar şi omenirea în cvasitotalitatea ei a devenit laică, materialistă şi în final fatalistă, omul s-a autolimitat ontologic, materia fiindu-i origine şi final irevocabil; omenirea Involuează/Devoluează pe orizontală într-un cerc închis, într-o buclă spaţio temporală închisă, aceasta este adevărata cădere a omului, probabil, în ordine cronologică, a doua.

Religia creştină oferea şi poate oferi în continuare soluţia reântoarcerii în Paradisul Pierdut, al întoarcerii la momentul originar, la începutul timpului, al reluării întregului ciclu al creaţiei Divine, şi nu în ultimul rând soluţia călătoriei în lumea de dincolo, în realitatea superioară, pe nivelul spiritual al materiei eterice(universul cu 3+x dimensiuni). Omul "eliberat de Dumnezeu" nu mai are soluţia întoarcerii la creaţie, el merge înainte către nicăieri, crezând că va construi o lume nouă, când de fapt se autodistruge. S-a produs o răsturnare a valorilor, şi evident o inversare a dominantei, astfel maleficul şi degradarea au inlocuit spritualitatea, iubirea superioara si constiinta superioara.

In aceste conditii au fost posibile cele mai sângeroase conflicte din istorie, precum şi cele mai periculoase manipulări, începând cu Revoluţia Franceză(programata de Masonerie), prima revoluţie comunistă şi anticreştină din istorie, când poporul francez înfierbântat şi surescitat de "frumoasele" sloganuri de stânga, şi-a dezgropat şi profanat toţi regii până la Dagobert I - sec.VIII, şi a reuşit "performanţa" de a-şi ucide regele, şi terminând cu cel de al doilea război mondial, precum şi cu toate evenimentele majore trăite de noi recent. Aceste evenimente au permis, cu precădere comunismul, dar şi naţionalism-socialismul german(care a fost o mişcare de stânga şi nu de dreapta cum se tot insinuează pe toate canalele pentru a diaboliza orice mişcare reală de dreapta), accederea la putere a marginalilor - a puturoşilor, hoţilor şi bandiţilor, criminalilor şi psihopaţilor şi mai ales a trădătorilor de neam ; omul visceral, omul viclean, perfid, barbar, a luat locul omului harismatic dăruit de Dumnezeu cu toate calităţile Sale dintre care cea mai importantă este IUBIREA. Trăim într-o lume desvrăjită şi în acelaşi timp răsturnată, o lume în răspărul creaţiei. In acest capitol am apelat si chiar preluat in text din Ioan Petru Culianu precum si din uriasul Mircea Eliade.



3. Egalizarea entropică în jos, apetenţa către inferior şi ura viscerală faţă de tot ce este superior, preeminenţa minorotăţilor de tot felul în faţa majorităţii tăcute, libertatea de a desfiinţa libertăţile, libertatea de a huidui, libertatea de a propaga răul deoarece acesta se vinde - antieroul este captivant şi se vinde bine, devine model, eroul este plictisitor şi nu se vinde, devine antimodel - libertatea de a supune "oprobriului public/judecăţii poporului" un potenţial criminal, un politician potenţial corupt, înaintea sentinţei juridice, libertatea de a culpabiliza/diaboliza o naţiune, o religie, conceptul corectitudinii politice, conceptul toleranţei, preluarea puterii prin sloganuri şi imagine în loc de doctrine şi programe, sunt câteva dintre provocările şi aporiile(fundăturile) societăţii moderne, ale statului magician laic, ale statului modern ce evolueaza tot mai mult spre un stat sclavagist.

Istoria în general, dar mai ales istoria recentă ne demonstrează că omul repetă mereu aceleaşi greşeli dar cu alte mijloace şi la alt nivel, sau mai bine spus la un nivel din ce în ce mai coborât. Omul modern se consideră liber de orice constrângeri, deoarece este moral ce este bine acum, indiferent de cel de lângă mine, aceasta fiind de fapt o morală întoarsă, o antimorală.

Posibilitatăţile de manipulare şi de diversiune sunt acum infinit mai mari, şi se acţionează de la nivel naţional la nivel internaţional şi invers; exemplele recente o confirmă: "Loviluţia română", diabolizarea sârbilor în procesul de desmembrare a Yugoslaviei, Războiul din Irak, diabolizarea arabilor, a religiei musulmane, chestiunea albaneză şi Kosovo, ultimul exemplu fiind diabolizarea poporului român de către media italiană, dar şi de toate canalele de „culturalizare”.

Vladimir Volkof o spune foarte clar în „Manualul de Dezinformare”: prima afirmaţie rămâne valabilă indiferent câte dezminţiri apar ulterior; principiul am văzut este adevărat; spuneţi poporului ceea ce doreşte să audă; relaţia emiţător-cutie de rezonanţă-receptor. Acestea sunt de fapt câteva principii ale dezinformării/manipulării, ce au ca ultim scop inducerea unei anumite realităţi, a unei anumite gândiri, a unei anumite acţiuni în rândul ţintei masă. Acelaşi autor afirmă pe bună dreptate, că dacă televiziunea este paradisul dezinformării, internetul este Shambala. De asemenea ne informează cu sinceritate că din ce în ce mai multe subiecte se discută pe şoptite în Franţa; nu îşi permite să spună mai mult, dar este uşor de înţeles, deoarece noi discutăm de mult pe şoptite adevăratele subiecte. Trebuie să recunoaştem evenimentele recente trăite de noi, au confirmat manualul său.

"Programul media" luat în întregul lui, este menit a ucide individul, a distruge ideea de naţiune, a şterge din memoria colectivă originea şi istoria neamului românesc, a menţine omul în întuneric, în teroare, în frica permanentă a zilei de mâine. Omul pauperizat, permanent ţinut în teroare, are numai problema zilei de mâine, el nu se mai poate organiza în asociaţii sănătoase care să aibă drept scop mai binele neamului. În final, „ programul” creat în laboratoare specialzate, este menit a crea un zombi manipulabil , deoarece omul nu mai este privit ca o valoare sprituală creată ci este privit şi transformat în instrument desacralizat, golit de conţinutul său divin, ESTE PRIVIT CA UN OBIECT CU VALOARE DE ÎNTREBUINŢARE.

Carl Gustav Jung printr-o frază genială, care a fost şi premonitorie în acelaşi timp, spunea: "Şi ce altceva este soarta marilor popoare decât sumarea modificărilor psihice ale indivizilor?" Aici se cuvine să facem o paranteză, deoarece C.G.Jung considera că ontologia repetă filogenia, adică organismul psihic al oricărui individ este depozitarul istoriei universale a speciei . "A fi în legătură cu valoarea supremă, cu cel mai puternic, fie acesta pozitiv sau negativ, însemnă religie. Raportul poate fi voluntar sau involuntar - putem să fim în mod inconştient posedaţi de o religie , adică de un factor psihic încărcat de energie, sau s-o acceptăm în mod inconştient". Marele, genialul Jung a studiat relaţia dintre religie şi psihologie, fără să ia în calcul caracterul de adevăr al religiei, dacă ar fi făcut-o, ar fi ajuns la metafizică şi în final la Dumnezeu, ar fi ajuns cu siguranţă un sfânt. De altfel el mai este supranumit si Sfantul Laic.

De fapt, toate religiile se bazează pe o primă experienţă reală, trăită de om în zorii civilizaţiei, şi anume Zeii au coborât din cer cu navele lor, au creat omul, l-au civilizat, apoi s-au retras în cer, de unde continuă să-l programeze.
Un zeu este o funcţie creatoare a Universului Sunt entitati trimise de Universul/TOT/Dumnezeu din El Insusi, si dotate cu puteri si misiuni creatoare. Ei au creat Omul, au crat civilizatii, teologii, culturi, religii si legile/poruncile. Ultimul Zeu cunoscut trimis de Creator este Iisus Christos(in limba traca Aesus Christeos - fiul zeilor blonzi), a carui viata si sacrificiu au avut menirea de a-l  readuce pe Om acolo de unde a fost gonit, adica in Lumina/Iubire.
Trebuie să ne curăţăm de minciuna imensă că miturile sunt invenţii ale omului pentru a umaniza mediul, deoarece dacă ar fi aşa OMUL CA ENTITATE AR FI AUTIST.
Omul a repetat prin rituri această experienţă, care s-a transformat în doctrină religioasă instituţionalizată prin temple şi o clasă de sacerdoţi, preoţi/şamani, preoţi/magicieni, care puteau intra în legătură directă cu zeii, puteau dialoga in concreto cu ei. Cu excepţia primelor generaţii care au trăit nemijlocit experienţa religioasă, toate celelalte trăiesc experienţa religioasă în două planuri şi anume:
în spaţiul mental prin enstază(meditatie) şi apoi prin extaz(stare atemporala-spiritul intra in legatura cu Divinul), precum şi
în spaţiul realităţii materiale prin repetarea permanentă a mitului şi trăirea în comuniune prin iubire. 
Religia este deci o experienţă în primul rând psihică/magică, în faza a doua a realităţi, adică după ridicarea la cer a zeilor . Repetarea permanentă a ritului, îl ajută pe crediincios să trăiască în timpul liturgic, astfel timpul profan este parţial abolit, este neimportant pentru cel ce este practicant al religiei trăite.
Odată cu trecerea generaţiilor, tot mai puţini sunt cei ce reuşesc să atingă extazul, să intre deci în contact direct cu zeii, deoarece îndepărtarea tot mai mare de Primul Timp, determină îmbătrînirea mitului, se pierd lent cheile care deschid porţile cerului, iar cercul iniţiaţilor este din ce în ce mai ermetic, conservator şi dornic de putere.
Aşa s-a întâmplat şi în religia creştină care a (re)adus un imens mister: Dumnezeu s-a întrupat în Fiul Său, iar Iisus s-a sacrificat pe sine până la crucificare pentru păcatele omului, a murit pentru noi, pentru a demonstra cât de puternică este iubirea şi s-a înălţat la cer lângă Tatăl Ceresc, apoi s-a reântrupat pentru a ne arăta minunea, dupa care s-a  ridicat/teleportat din nou in cer/universul cu 4 dimensiuni, aratand astfel intregul ciclu pe care omul il poate urma prin traire si induhovnicire. Tatăl ceresc şi-a sacrificat Fiul pentru a expia păcatele omenirii, ne-a arătat ce înseamnă sacrificiul suprem. Aceasta a fost ultima uriaşă minune a zeilor, care de altfel a produs o religie pe măsură. Avem şi noi în istoria noastră un exemplu de sacrificiu suprem, şi anume este vorba de Voievodul Constantin Brâncoveanu, cel mai mare martir al neamului nostru.

Ce este spaţiul mental şi cât de mare este acesta, cât de adânc şi de profund?. Conform unei celebre definiţii, Dumnezeu este un infinit finit în marele infinit. Omul este un compendiu al creatorului, lucru ştiut de toată antichitatea "păgână" precum şi de renascentişti; aşadar omul este un microunivers în marele Univers, iar spaţiul mental este micul/mare infinit prin care suntem parte integrantă a infinitului Tatălui Ceresc, a Universului; acest spaţiu, prin intermediul triadei spirit-suflet-conştiinţă, este racordat la Spaţiul Ceresc, este destinat a fi în armonie cu acesta. Cu alte cuvinte psihicul uman nu poate evolua armonic decât numai prin religie şi prin credinţa în Tatăl Ceresc. De accea este atât de nocivă manipularea psihologică a omului(de la manipularea clasică, la cea energetică, până la crearea de câmpuri electromagnetice prin care se poate citi gândul dominant, şi se pot introduce gânduri/acţiuni noi), deoarece frânge o armonie predestinată, goleşte spaţiul mental de Dumnezeu şi îl transformă în neant mental, „virusează” computerul bio-divin care este omul. Iar acest neant se doreşte a fi umplut cu un idol negativ, distrugător, indiferent cum îl denumim - Raţiune, Libertate, Egalitate, Democraty, etc. Se caută să se facă o nouă ordine acolo unde ORDINEA a fost abolită. Bolile societăţii moderne au la origine această incomensurabilă ruptură, sunt traumele omului desrădăcinat, care nu mai ştie de unde vine şi încotro merge. Jung afirmă că psihologia - ştiinţa care are ca obiect şi subiect sufletul, se adresează "acelei multitudini(de oameni) pentru care lumina s-a stins, misterul s-a prăbuşit, iar Dumnezeu a murit".

Şi totuşi Dumnezeu poate fi regăsit oricând, totul este să vrem cu ardoare să ne regăsim, să ne întoarcem acolo de unde am fost obligaţi de o societate strâmbă să plecăm prin negarea originii şi a menirii noastre. Putem să readucem spaţiul mental în armonie cu Divinitatea, începând pur şi simplu cu o rugăciune vie, fierbinte. Amintim pe scurt, că Ieroschimonahul Daniil Tudor autorului Imnului - Acatistul Rugului Aprins al Maicii Domnului , ne vorbeşte şi ne îndeamnă la cele 7 trepte ale Rugăciunii, care pot fi interpretate ca 7 trepte iniţiatice ale creştinului trăitor, şi de asemenea 7 trepte de iniţiere magică/înduhovnicire pe drumul greu ascendent către Divinitate. Rugăciunea este o incantaţie magică, însoţită de o puternică enstază, adică o concentrare meditativă profundă cu ajutorul căreia ne racordăm spaţiul mental la fluxul energetic, fluxul vital al Creatorului. Probabil, treapta a 7-a, este cea a extazului, este aceea a părăsirii corpului de către spirit şi a călătoriei în spaţiu-timp, al călătoriei la Dumnezeu şi al dialogului in concreto cu acesta. Este nivelul la care au ajuns probabil Arsenie Boca sfântul Ardealului dar şi monseniorul Vladimir Ghica, un alt făcător de minuni, un alt sfânt hărăzit.Cand indohovnicitul a ajuns la acest nivel, primeste darurile ceresti, sau o parte dintre acestea, cum ar fi darul vindecarii, si/sau darul inainte vedderii; astfel cel harazit cu astfel de daruri vede trecut/prezent/viitorul.


Cap.2.



ROMÂNIA ŞI... RĂZBOIUL MAGIC



4. Situaţia României şi a neamului românesc, comportă o analiză specială, deoarece din tot ce s-a întâmplat in istoria nostra, dar mai ales începând cu 1945, şi continuand cu Lovitura  de Stat din dec. 1989, apoi tot programul ce a urmat avestui eveniment tragic.  ne arata cu prisosinta că am fost şi suntem o ţintă specială deoarece avem o origine multimilenară într - o zonă geopolitică şi energetică de foarte mare interes, aşa cum a fost în toată istoria noastră cunoscută, de la Burebista până în prezent; suntem "cuiul în talpa imperiilor" cum spunea Dimitrie Cantemir(care este ultimul autor care vorbeşte despre "Drumul Zeilor"). Suntem cel mai vechi popor european, cu rădăcini nobile, pelasgii şi hiperboreii fiind strămoşii tracilor, iar noi suntem urmaşii nobililor traci. Tracii sunt părinţii rasei albe, iar acest popor a deranjat şi deranjează toate marile imperii. Noi care suntem urmaşii nobililor traci, deranjăm şi mai mult, deoarece le putem aduce aminte tuturor profanatorilor istoriei, oricând, cine sunt şi de unde au plecat.

Aşadar, să fie foarte clar, România trebuia scoasă de sub influenţa/ocupaţia rusească, şi ocupată de Occidentul dornic de expansiune politică şi economică, dornic să-şi distrugă părinţii. În aceste condiţii, trebuiau formate partide obediente, care prin alternanţa "democratică" la putere, să guverneze ţara spre direcţia dorită. Astfel am fost martorii unor realităţi dinainte construite: "Loviluţia Română", mineriadele şi toate campaniile şi alegerile aşa zis libere. "Loviluţia Română" a fost o punere în scenă pregătită din timp de servicii secrete străine precum KGB, AVO maghiar, CIA, MOSAD şi altele în colaborare cu serviciile secrete româneşti care au trădat interesul naţional; s-au folosit toate metodele de manipulare şi dezinformare, de la manipularea psihologică clasică la arma psihotronică, scopul fiind folosirea revoltei spontane a maselor , deturnarea ei şi transformarea acestei revolte într-o dictatură mascată, iar masele populare au fost transformate astfel în masă de manevră pentru a "legaliza" accederea la putere a noilor dictatori. "Misiunile" trasate din exterior acestor trădători de neam au fost următoarele”, citându-l pe Dan Alexe - "Octogonul pe Frontul Invizibil":

" - deschidrea frontierelor pentru intrarea şi ieşirea aliaţilor străini, a forţelor de cecetare-diversiune care au acţionat pe teritoriul României;

- iniţierea războiului fratricid între Armată şi Securitate, în scop de a slăbi ambele forţe şi de a justifica faţă de populaţie cererea de sprijin militar sovietic; astfel au apărut "teroriştii";

- lichidarea rezervei valutare de circa 4 miliarde dolari plus creanţe, care asigura României totală independenţă faţă de orice stăpânire străină;

- infiltrarea organizaţiilor de revoluţionari cu oameni fideli, în scop de a le controla şi manipula;

- distrugerea sectoarelor din serviciile secrete care asigurau independenţa politică şi economică a ţării, concomitent cu păstrarea fostei Securităţi politice, în scopul folosirii ei ulterioare, exact în maniera în care o folosise Ceauşescu;

- distrugerea arhivelor serviciilor secrete în care se probau fapte(le) infracţionale săvârşite de emanaţi;

- lichidarea rapidă a lui Nicolae Ceauşescu, pentru a fi impiedicat să dezvăluie secrete de nivel naţional sau mondial;

- falimentarea rapidă a industriei naţionale, în scop de a deveni o marfă foarte ieftină pentru bubuli; au fost aduse la faliment ramuri de vârf ale economiei, cu care concuram mulţi parteneri străini: industria aeronautică, industria de armament, industria chimică, industria electronică, flota strategică, flota de pescuit oceanic, o mare parte din industria metalurgică, etc.;

- devalorizarea artificială a valutei naţionale în raport cu dolarul, monedă aflată în posesia viitorilor cumpărătoroi ai avuţiei naţionale a României;

- determinarea emigrării masive a românilor prin sărăcie şi colonizarea necontrolată a ţării cu elemente alogene;

- asigurarea continuităţii în dictatură mascată, prin planificarea de lideri de partide satelit pe mulţi ani înainte; în acest sens, din avutul poporului s-au cheltuit imense sume de bani pentru cumpărarea de conştiinţe şi formarea de partide fantomă, aşa zise independente sau de opziţie, care au apărut încă din timpul evenimentelor decembriste - până în 26.12.89 erau deja înfiinţate PNŢCD, PNL şi...UDMR;

- anihilarea opoziţiei reale prin infiltrări, cumpărări, şantaje, ameninţări ori alte metode la fel de murdare;

- ridicarea minciunii şi compromisului moral la nivel de politică oficială, promovarea corupţiei la cel mai înalt nivel, dar şi ca mod de existenţă a societăţii;
Sunt alte numeroase infracţiuni săvârşite de neokominternişti. De ce neokominternişti? Deoarece au fost dezgropate toate elementele fostului Komintern, elemente filo-sovietice îndepărtate de Ceauşescu de la putere, unii membrii ai clanului ceauşist fiind democratizaţi peste noapte; fii, nepoţi ai celor care ne-au condus anterior. Au avut şiretenia de a ne dezbina şi conduce prin ură şi minciună."

Masa de manevră, poporul român a acţionat întotdeauna conform planului pregătit în laboratoarele Puterii, şi a mers în direcţia dorită. Organizaţiile aşa zisei societăţi civile, precum şi sindicatele au fost înfiinţate în aceleaşi condiţii şi este evident că existenţa lor este una de faţadă, fiind totalmente controlate. În plan economic, toată industria noastră, precum şi sistemul bancar(cu excepţia CEC şi Exim Bank care vor fi şi ele vândute în mod sigur, după ce vor fi falimentate, conform reţetei deja cunoscute, sau dacă nu vor fi vândute vor fi conduse de alogeni), au fost vândute, resursele minerale au fost în cea mai mare parte vândute, pământul arabil este aproape în totalitate vândut, pădurile au fost şi sunt vandalizate după ce au intrat în posesia samsarilor, în concluzie ţara ne-a fost furată de sub picioare. În ultima perioadă asistăm la un atac asupra ultimei redute, şi anume Banca Naţională, deoarece se doreşte accesul nelimitat la rezervele strategice ale BNR, la tezaurul României; să ne reamintim pe scurt: în Primul Război Mondial am oferit Rusiei tezaurul ţării, spre bună păstrare, dar ruşii conform bunelor lor obiceiuri şi l-au însuşit fără nicio jenă; în 1945 ruşii ne-au luat pentru a doua oară tezaurul în aur al ţării, deoarece mareşalul Antonescu a vândut petrol Germaniei naziste numai în aur, şi reuşise să refacă tezaurul României.
De altfel activitatea BNR ete învăluită într-un mare mister şi într-o tăcere cvasitotală; nu am auzit în 20 de ani un avertisment venit de la vârful acestei instituţii capitale a statului, adresat guvernanţilor, şi anume de a nu vinde România. Conducătorul acestei instituţii care este membru al Clubului de la Roma şi probabil al organizaţiei Bildelberg,  a cunoscut şi cunoaşte natura realităţii spre care este îndreptată România, altfel nu se explică acordul său tacit, complicitatea sa la vânzarea României.
Aşadar, România nu s-a privatizat, România s-a vândut - cui ?, rămâne de văzut , mai ales pentru cei care încă nu au înţeles. Statul nu mai deţine controlul nici unei ramuri strategice. Cele trei puteri ale statului- puterea juridecătorească, legislativul şi executivul - nu sunt independente, fiind subordonate diverselor interese ale puterii interne şi mai ales externe. Cale de consecinţă, Guvernul şi Instituţia Prezidenţială nu mai deţin puterea şi controlul ţării, fiind subordonate direct sau indirect marilor trusturi economico-financiare externe/marilor puteri, deci statul de drept este cvasiinexistent; trăim într-un stat în care anarhia este la putere, instalată de eşaloanele nomenklaturii comuniste, care nu a părăsit nici un moment puterea, o anarhie camuflată într-o democraţie de carton, o anarhie care crează o perdea în spatele căreia hoţii/dictatori aflaţi la putere ne spoliază de ultimele resurse, o anarhie care a permis trădătorilor de neam, cu mare uşurinţă şi fără nici un fel de opziţie, vânzarea României, iar în curând probabil vor reuşi prăbuşirea Constituţiei şi dezmembrarea României prin regionalizare, una din regiuni fiind Ardealul de Nord ce a aparţinut Ungariei hortyste.

În exerciţiul puterii nu prevalează interesul general, binele comun, ci interesul particular, arbitrar şi dăunător al potentatului, rezultat concret: degradarea democraţiei în demagogie. Sfântul Augustin spunea:"Dacă lipseşte justiţia, ce sunt statele decât mari bande de tâlhari". Statul român tinde să fie mai mult decât atât, şi anume un stat terorist, un terorism îndreptat împotriva propriului popor, deorece furtul a devenit politică de stat, atât furtul material cât şi/mai ales furtul identitar, deoarece după "spălarea creierelor" şi vânzarea României, a urmat/urmează furtul IDENTITĂŢII DE NEAM ŞI FURTUL IDENTITĂŢII DE OM DIVIN.

Poporul român se află la limita unui genocid programat, a ieşirii totale din istorie. Comunismul a legalizat furtul, l-a transformat în politică de stat, deoarece când au venit la putere, barbarii comunişti au furat proprietăţile prin naţionalizare, iar după 1989, tot ei au vândut ceea ce nu le aparţinea, adică statul român. Cei care au inventat şi programat comunismul, au reuşit să găsească ultima metodă prin care naţiunile se autodegenerează se autodistrug, este o otravă care acţionează rapid, letal şi total, iar dictatura anarhică postcomunistă este ultima lovitură dată de aceiaşi vagabonzi comunişti, unui organism aflat în comă. Trăsăturile definitorii ale acestei noi dictaturi româneşti sunt CORUPŢIA, HOŢIA ŞI PROSTUTUŢIA PROMOVATE DE LA CEL MAI INALT NIVEL.
CIUMA ROŞIE A FOST ÎNLOCUITĂ CU CIUMA NEAGRĂ. „LAGĂRUL COMUNIST” A FOST ÎNLOCUIT CU UN LAGĂR DE EXTERMINARE.
Col.Florian Gârz are perfectă dreptate când afirmă într-o minunată lucrare/analiză: trăim cel mai trist/grav moment din istoria noastră multimilenară, deoarece SUA nu ne iartă fiindcă le-am produs cele mai mari pierderi într-o luptă aeriană, în timpul celui de al doilea război mondial, atunci când au atacat rafinăriile de la Ploieşti; Rusia nu ne iartă deoarece am trecut de două ori Prutul, pentru a ne lua înapoi teritoriile istorice ocupate de această naţiune nerecunoscătoare şi hrăpăreaţă ; iar Germania nu ne iartă deoarece am întors armele prin Lovitura de Palat de la 23 august 1944 şi am produs scurtarea războiului cu cel puţin 6 luni, timp în care se presupune că naziştii ar fi reuşit crearea bombei atomice şi instalarea de arme devastatoare pe OZN-urile inventate de ei, se pare cu ajutorul unor entităţi extraterestre. Alţi analişti militari consideră că am salvat Germania de primele 2 bombe atomice, care erau iniţial programate pentru a da o lovitură finală nazismului. În consecinţă, este evident că pentru România, la Malta a fost pregătit un plan special, iar rezultatele acestui plan le vedem şi le vom vedea.

În aceste condiţii cetăţeanul român este/devine un desrădăcinat, iar un desrădăcinat nu mai are loc nicăieri, de aici este obligat să plece în căutare de lucru, iar în occident este discriminat şi poate oricând să fie diabolizat şi apoi gonit, obligat să se întoarcă în ţarcul din care a fugit, în ţara care nu-i mai aparţine.

Recentele evenimente din Italia sunt sau pot fi un exemplu de urmat, un scenariu oricînd posibil, căci cine nu mai are nimic şi nu este apărat de nimeni, este un nomad/rrom care poate fi oricînd gonit. Denumirea oficială a etniei ţigăneşti cu rroma/rrom a fost impusă special pentru a crea confuzia/egalitatea identitară rrom-român şi oricând posibil rroma-Roma-italian, o ultimă lovitură dată Imperiului Roman, deoarece Europa creştină condusă de Vatican a fost o continuare a Imperiului Roman, iar Uniunea Europeană este şi ea o continuare a Imperiului Roman, este visul lui Carol cel Mare, deoarece este condusă de Germania, iar capitala spirituală este tot Vaticanul. Pe de alta parte, este tot mai evident ca Uniunea Europeana este o continuare a....Germaniei Naziste

Vedem pe toate canalele internaţionale prin informaţii şi filme de "culturalizare", cum naţiunea română, istoria noastră, cultura noastră cu adânci rădăcini în trecutul multimilenar, limba noastră străveche (probabil cea mai veche limbă cunoscută, precum şi cea mai veche scriere atestată) sunt ridiculizate până la nivelul grotescului, vedem cum suntem transformaţi într-un fel de barbari ai Europei, nişte nomazi care umblau de colo, colo cu oile lor.

Aici se cuvine să facem câteva precizări legate de oieritul practicat în regim de transhumanţă, care a fost o activitate economică permanentă cu două sezoane distincte, întreprinsă între două locuri geografice fixe, neschimbate timp de generaţii, şi anume iernatul şi văratul; văratul reprezenta oieritul practicat în munţii din apropierea zonei de baştină, unde oierii îşi aveau casele şi familiile, iar iernatul reprezenta oieritul într-o zonă geografică situată undeva la sud, unde era o climă mai caldă şi unde se putea păşuna iarna; aici oierii îşi construiau odăi, locuinţe sezoniere, care de multe ori s-au transformat în sate; oieritul transhumant era practicat de familii/clanuri întregi ce erau propietari(multimilenari) ai muntilor şi păşunilor atât în zona de iernat cât şi în zona de vărat, turmele erau de ordinul miilor şi zecilor de mii de oi; această intensă activitate a oierutului practicată de românii munteni de pe ambele maluri ale Dunării, a dat naştere unei adevărate culturi pastorale de neegalat în lume, de la folclor, arta ţesătoriei şi arta culinară până la bisericile de brazi şi nedeile munţilor. Cei din văi şi câmpii au practicat pomicultura, viticultura,creşterea animalelor şi agricultura încă din cele mai vechi timpuri, iar în jurul acestor activităţi s-a format o cultură ce a completat simbiotic cultura pastorală, deoarece între munte şi câmpie existau legături comerciale şi legături socio-culturale permanente;  tracii au construit orase cetati/dave in toate teritoriile atat la Nordul cat si la Sudul Dunarii; au avut primul cod de legi - Bela gines - legile divine,etc. Revenind la oieritul practicat de traci şi urmaşii lor, acesta a fost prezent din Carpaţi până în Munţii Tatra şi Alpi până în Pirinei, iar la sud din Munţii Balcani, Rodopi şi Pind până în Alpii Dinarici şi Pen. Istria şi din nou în Alpi, iar la est până în Urali şi Caucaz. Războiul de la 1877, dar mai ales Primul Război Mondial, prin formarea statelor moderne cu consecinţele lor directe taxele vamale şi paşapoartele, au fost evenimentele care au limitat oieritul transhumant multimilenar, ceea ce a dus practic la restrângerea drastică a acestei activităţi economice prolifice. Aşadar, dragilor istorici de pripas şi creatori de „documentare” şi romane strâmbe, tracii şi urmaşii lor direcţi românii de pe ambele maluri ale Dunării, nu au fost niciodată nomazi, tracii au fost creaţi aici în Carpaţi şi sunt strămoşii rasei albe, noi suntem autohtonii multimilenari ai Carpaţilor şi Dunării pe ambele ei maluri, tracii au civilizat întreaga Europă căreia i-au dat dealtfel numele.

Dar acum, probabil se urmăreşte înlocuirea noastră, în acest spaţiu geopolitic deosebit de important şi râvnit, cu o populaţie de alogeni ce se stabilesc deja aici pe tăcute. Românii vor mai rămâne probabil, în câteva insule - Maramureş, Bucovina etc. - aşa pentru culoarea locului; dar acest plan este sortit eşecului, deoarece suntem protejaţi de Dumnezeu aşa cum am fost protejaţi în toată istoria noastră, căci noi suntem urmaşii "veghetorilor " planetei, fii zeilor blonzi.

*** De altfel, un lucru cunoscut şi intuit de foarte puţini, este faptul că împotriva României se duce un RĂZBOI MAGIC, deoarece opera de magie neagră a debutat cu o crimă simbolică în ziua de Crăciun a anului 1989, când a fost ucis conducătorul naţiunii în ziua Naşterii Mântuitorului, care este cea mai importantă zi a creştinismului, fiind împlinit astfel un martiriu satanic; simbolistica malefică este completată şi de semnificaţianumerologica a evenimentelor, astfel:
 
- 1989 = 200 ani de la revoluţia franceză; 
 - 1+9+8+9=27=3x9;
 - 20.12.1989 = Timişoara a fost „liberă” cu 12 zile înainte de Anul Nou;
 -  22.12.1989 = 12 numărul triburilor „poporului ales”;
 - 12.06 – fuga lui Ceauşescu - 12+6=18=6+6+6, numarul sfant al tracilor, care intre timp a ajuns…numarul Satanei(atomul de carbon contine 6 protoni, 6 neutroni si 6 electroni - este numarul Omului pe care cineva doreste sa-l distruga).  A fost un sacrificiu adus lui Lucifer, sacrificiu prin care un întreg neam multi-milenar a fost adus în interiorul operaţiunii, astfel fiind atras magic în zona luciferică, de unde este condus ezoteric(cunoaştere/magie ascunsă profanilor) spre dezastru.
Metoda principală este bombaradarea permanentă a „ţintei” cu energie negativă, ceea ce crează un câmp energetic  care atrofiază dorinţa de acţiune a maselor, dar ceea ce este şi mai grav este faptul că produce o alterare/cădere a conştiinţei şi a sufletului; acest bombardament se realizează prin intermediul:
1        instituţiilor media, care după cum vedem au numai programe care maculează şi paralizează masa „ţintă” prin forţa psihologică a limbajului(programare neurolingvistică-PNL), minciuna şi  dezinformarea fiind componenetele permanente ale acestui limbaj psihotronic;
2        al unei clase politice pregătite în spatele uşilor închise, astfel încât „alternarea” la guvernare este menită a aplica  programul;
3                Prin mijloace tehnice psihotronice şi paranormali antrenaţi care acţionează la nivel de  mase, de grup, sau individual,  funcţie de necesităţi. Specialiştii în PSI vorbesc despre un adevarat război psihotronic, un război al conştiinţei, ţinta principală fiind... Ramania.
Pe bună dreptate, oricine se poate întreba, după 20 ani de la "loviluţia" din 1989, care a fost paradigma conducătorilor ţării  în această perioadă de trădare constantă şi permanentă a intereselor naţionale ale neamului românesc şi ale Statului Român. Desigur, aşa cum vom arăta mai departe este vorba de paradigma luciferică, căci, din nefericire, în interiorul acestei pradigme se află întreaga rasă albă, care este astfel împinsă spre autodistrugere.
Trebuie sa mentionez ca o operatie de magie neagra se intoarce intotdeauna impotriva emitentului, dar cu o forta si mai mare, deoarece preia din energia neagra a tintei si se intoarce ca un bumerang la emitent. Noi avem posibilitatea sa raspundem energetic, sa ne aparam si sa retrimitem energia catre cei care ne-au dorit raul. Cum putem face acest lucru? Am meditat indelung la acest raspuns. Cred ca o rugaciune colectiva spusa la o zi si o ora prestabilite, o rugaciune de salvare a Neamului Romanesc si de indreptare a energiei negative catre emitent, poate fi raspunsul magic salvator; desigur pentru acest lucru fiecare actant trebuie sa se situeze in Lumina, sa se curete. sa se purifice inainte de momentul magic al acestei rugaciuni. Intr-o zi luminata poate vom reusi sa organizam aceasta imensa rugaciune.



5. Europa nu este pregătită să facă faţă provocărilor imediate ale viitorului şi anume: epuizarea resurselor planetei, a celor energetice în special, încălzirea globală şi mutaţiile climatice care vor duce la creşterea nivelului oceanului planetar prin topirea rapidă a calotelor polare, inundarea zonelor costiere, distrugerea solurilor arabile(aprox. 30% sunt deja deşertificate) şi a recoltelor, diminuarea surselor de apă potabilă, diminuarea arealelor agricole etc. Toate acestea vor avea ca rezultat final creşterea aberantă a costului vieţii şi în cele din urmă o criză financiară şi o cădere totală a bursei. Lumea se îndreaptă spre un colaps cvasitotal care este, de altfel, cunoscut. În momentul de faţă planeta nu mai poate susţine viul, deoarece puterea de consum a omenirii depăşeşete puterea de regenerare a planetei. Omul trăieşte într-un mediu superpoluat, ca urmare gena umană se deteriorează. Europa, în aceste noi şi dure condiţionări şi relaţii cu mediul, va renunţa gradat la toate paradigmele care au permis construcţia şi prosperitatea europeană.

Bătrânul continent este/va fi prins între cei trei coloşi ai lumii multipolare viitoare, şi anume SUA, Rusia şi China. Sa nu uităm că toate natiunile, cu exceptia Chinei, descendente ale marilor culturi antice, sunt in prezent ocupate, şi când spun asta mă refer în special la Tibet, Egipt, Babilon şi mai ales Tracia - fortul Carpatic, Grădina Maicii Domnului - unde se află Axa Lumii- cordonul energetic prin care primim fluxul spiritual/energetic/vibratoriu al Creatorului.

Oare cine poate fi aliatul viitorului? Pragmatismul va determina o alinţă a Europei cu Rusia (infiltrată în toată lumea prin servicile secrete şi prin investiţii), deoarece în momentul de faţă este supusă unui adevărat război destabilizator de către SUA, prin supuşii săi , fostele ţări comuniste Polonia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria şi România, a căror "tranziţie" a eşuat total, şi care sunt conduse de agenţi acoperiţi americani şi nu numai. Rusia va juca ruleta rusescă cu SUA şi tatonează deja o alianţă cu China. Relatiile comerciale ale Rusiei Siberiene cu China vor exploda in curand si pot constitui un liant intre cele doua mari puteri.

SUA, pentru a putea preântâmpina pericolul asiatic, va căuta o alianţă cu Rusia, vechiul aliat/duşman din timpului Războiului Rece, şi va tot curta Rusia până va realiza că de fapt a rămas izolată în lume. Planurile SUA în Ucraina şi Georgia au esuat lamentabil. Aşadar toate jocurile geopolitice viitoare se vor face numai cu ajutorul Rusiei. China, dacă va reuşi o alianţă cu India şi Japonia, dar mai ales cu Rusia, va deveni nr.1 mondial. În aceste condiţii politica externă a României a fost total greşită, şi va trebui schimbată rapid, dacă mai avem un cuvânt de spus în conducerea ţării(de fapt nu mai avem, dar speranţa moare ultima); în primul rând trebuie să ne integrăm efectiv în Europa prin noi negocieri care sa situeze Romania acolo unde ii este locul, să contribuim ca această entitate geostrategică să devină un jucător pozitiv mondial, iar relaţia noastră cu gigantul geostrategic Rusia, să devină echilibrată şi pozitivă, în ciuda marilor probleme ale trecutului imediat sau mai îndepărtat.

De fapt, este deosebit de trist să constatăm, că stăpânirea occidentală a României este mult mai perversă decât aceea a Rusiei, deoarece până în 1990, statalitatea şi stabilitatea României ca stat naţional au fost indiscutabile, ruşii ne-au permis să ne dezvoltăm o industrie relativ performantă în condiţiile desigur ale etatizării, este drept nu de dragul nostru, deoarece a fost una din metodele prin care se căuta să se demonstreze superioritatea sistemului, dar a fost în acelaşi timp şi o metodă de a ne rupe de trecut - să ne aducem aminte, satul românesc era celula de bază a societăţii şi a culturii noastre; populaţia rurală, de-a lungul mileniilor a fost cea mai rezistentă/conservatoare d.p.d.v. social, moral şi cultural, dar mai ales religios, iar industrializarea forţată şi colectivizarea au distrus-o. Acum constatăm că Occidentul, dar mai ales SUA, ne-a obligat să ne vindem ţara şi ne supun unui adevărat genocid care pare a fi programat.

De asemenea relaţia cu China este cvasi inexistentă, acest gigant asiatic, singurul stat multimilenar care a rămas necucerit, cu care România a avut relaţii aproape privilegiate înainte de 1989. Supravieţuirea naţiunii române va depinde aşadar, după opinia noastră, şi de felul în care vom şti să gestionăm relaţia cu China în viitorii ani, de felul cum vom reuşi să menţinem un echilibru între relaţia cu Europa şi relaţia cu Rusia şi China, dacă nu este deja prea târziu. Axa Washington(Tel Aviv) - Londra - Bucureşti este o glumă sinistră, deoarece nu avem nici un fel de garanţii de securitate din partea acestor state, iar armata noastră este aproape în colaps, industria de armament cvasi - desfiinţată, dar avem în schimb baze militare americane, cea mai importantă fiind aceea de la Kogălniceanu, de unde probabil va fi atacat Iranul, iar rachetele ruseşti sunt îndreptate spre România. Războiul destabilizator al SUA cu Europa şi Rusia se duce prin proaspetele şi naivele ţări foste comuniste.

Să nu uităm nici un moment în analizele strategice că toate popoarele migratoare asiatice, care şi-au construit statalitatea după anul 1000 pe teritorile strămoşeşti ale tracilor prin prădăciune urmată de desnaţionalizarea forţată/sălbatică a autohtonilor traco-români, şi când spun asta mă refer la Rusia, Ucraina, Polonia, Ungaria, Slovacia, Serbia, Bulgaria dar şi bătrâna şi vicleana Grecie cu al ei trecut antic încărcat de relaţia organică/ontogenetică cu tracii – grecii au plecat din Carpaţi cu zeii traci in spinare, de asemenea cu al ei trecut bizantin şi otoman, perioadă în care a făcut eforturi uriaşe de a greciza pe românii de la sudul Dunării, care au preferat să se alieze cu volgarii/bulgarii şi sklavinii/slavii pentru a nu fi asimilaţi de greci, deci toate aceste popoare nu sunt prietenoase cu noi, iar unele chiar ne urăsc deoarece noi le-am civilizat; istoria lor, heraldica şi blazoanele nobiliare, lexicul, toponimia, onomastica, hidronimele, arta ţesătoriei, costumele populare, şi arheologia, precum şi lucrările patristice le trădează trecutul scurt pe un teritoriu ocupat, pe un teritoriu în care autohtonii traco-români aveau un trecut multimilenar.

Aşadar, pentru viitor se prefigurează o uniune Europa -Rusia, o posibilă alianţă China- India - Japonia, iar lumea arabă va deveni foarte probabil un aliat al Rusiei, sau mai puţin probabil al Chinei, după cum este probabil să devină un aliat al Indiei în cazul în care aceasta ar reuşi o reconciliere istorică cu Pakistanul, şi astfel să devină prietenoasă atât cu Rusia cât şi cu China. În toate aceste combinaţii diplomatice ale viitorului apropiat, Statele Unite ale Americii VOR RĂMÂNE IZOLATE, chiar dacă vor reuşi să devină liderul ambelor Americi, puţin probabil de altfel, deoarece America de Sud dacă va reuşi să se unească în jurul unui singur lider, va putea fi ajutată de ceilalţi giganţi geostrategici în dauna SUA.
Australia, care face parte din axa anglo-saxonă, se va afla într-o situaţie delicată, având în vedere apropierea de China şi India, va cocheta cu toţi, şi este posibil să rămână cvasiindependentă. În alianţa Europa - Rusia, poziţia geostrategică a României este din nou foarte importantă, şi putem avea un rol decisiv în realizarea acestei alianţe, mai ales dacă Rusia şi Germania se vor convinge odată pentru totdeauna că Ungaria este buboiul Europei, un permanent focar de conflicte şi nu Polonia pe care au sfârtecat-o de-a lungul istoriei, iar Serbia şi Bulgaria au fost şi pot fi oricând butoaiele cu pulbere ale Balcanilor. Să sperăm că Polonia şi România nu vor fi din nou sacrificate, iar Polonia ar trebui să-şi întoarcă faţa către poporul frate român - polonezii ar trebui să nu uite niciodată că România le-a salvat tezaurul, precum şi o parte a elitei armatei şi a conducerii statului polonez(cealaltă parte a elitei poloneze a fost ucisă la Katin de către Rusia bolşevică)).

Turcia, în noul joc strategic, va fi primită în Uniunea Europeană, şi va deveni prietenoasă cu Rusia, mai ales dacă va primi o influenţă mai mare în Azerbaidjan, Turkmenistan şi Kurdistanul irakian, şi va deveni foarte importantă într-o eventuală alianţă cu lumea arabă. Armenii, pentru a nu fi din nou sacrificaţi vor căuta ajutorul Rusiei, al Franţei, dar şi al fraţilor români, iar Turcia va fi obligată să facă o mare concesie în legătură cu recunoaşterea genocidului armean, cu atât mai mult cu cât va primi mai multe concesii din partea celorlalţi, dar mai ales din partea Rusiei, după cum este posibil să fie obligată să renunţe la oraşul sfânt Constantinopol şi mica zonă europeană, pe care dacă vom şti să rămânem prietenii turcilor, s-ar putea să le primim în dar, iar prin poarta Vlachorum vor intra din nou românii în oraşul sfânt Constantinopol. Aşadar diplomaţia viitorului imediat, va fi a marilor alianţe geostrategice ce se vor crea pentru a contracara pretenţiile totalitare ale SUA, dar şi pentru a crea entităţi viabile în condiţiile reducerii resurselor vitale ale planetei.



6. După această sumară sinteză istorică post Christică a omului, ne întrebăm care este paradigma societăţii moderne, a unei societăţi ieşite din mitul creator, ieşite din transcendent, din spiritualitatea creştină, a unei societăţi descendente, a unei societăţi umane care consumă natura în totalitatea ei. Considerăm că cea mai potrivită paradigmă ar fi: LIBERTATEA DE A PROFANA OMUL. Libertatea de a profana omul de către om, ultima libertate înaintea căderii totale. Aceasta este paradigma luciferică în interiorul căreia, de fapt, este atrasă toată umanitatea, dar mai ales rasa albă. Rezultat concret: omul desrădăcinat al globalizării cu trecut amputat şi fără viitor, omul izolat total, care poate fi manipulat în orice direcţie. Rezultat socio-politic: statul sclavagist modern, care va fi statul utopic al lui Platon întors pe dos, adică arhonţii deţin puterea dar şi averea statului, soldaţii văzuţi şi nevăzuţi care păzesc ordinea statală, şi sclavii roboţi/zombi care nu au nimic, dar vor fi obligaţi să muncească pentru a primi cota de alimente şi haine; obedienţa şi masochismul lor vor fi totale(Cioran a analizat corect fenomenul), iar virtutea lui Platon nu mai este posibilă, iar sophia-înţelepciunea nici atât. Manipulările şi scenariile nu mai sunt necesare, deoarece pericolul revoluţiei nu mai există. Nimeni nu mai plânge, nimeni nu mai râde, conştiinţa a fost furată, iar gândurile şi acţiunile controlate. Acesta va fi statul sclavagist globalizat, ultima formă de existenţă înaintea extincţiei finale. In sprijinul acestei idei amintim pe scurt de existenţa Clubului de la Roma si mai ales de Organizatia Bilderberg, organizaţii ce nu sunt foarte străine de apariţia unor cutremure ciudate, secete prelungite şi diluviile din anumite zone, crearea virusului SIDA, a virusului EBOLA, crearea de viruşi noi pe baza hărţii genomului uman, arma psihotronică si alte experimente şi noi tehnologii pe care doar le intuim, deoarece avansul tehnologic inimaginabil din anumite laboratoare, pentru cetăţeanul de rând este top secret. Această variantă, în a cărei anticameră ne aflăm deja, este una din cele două variante posibile ale viitorului.


Cap.3.



ULTIMA REVELAŢIE

Reântoarcerea la paradigma creştină



7. Şi totuşi OMULE nu uita, când ai intrat în labirint, ai încuiat uşa pe dinăuntru, ai aruncat cheia tentaţie dincolo de zid, iar acum singura soluţie posibilă este în inima ta şi în cerul de deasupra ta, ridicarea la cer a rămas singura soluţie a salvării tale. Sinele nu poate fi modificat, deoarece este creat - este scânteia divină.

Întoarcerea la credinţă, la religia creştină care trăieşte în noi prin realitatea întrupării lui Dumnezeu în Fiul Său, întoarcerea deci la suprema hierofanie(entitate fizică sau eterică la care omul se roagă), este singura soluţie posibilă, care ne poate pregăti pentru momentul sfârşitului actualului ciclu uman. Acum este posibil deoarece avem filonul religios în noi, nu suntem complet desrădăcinaţi, acum încă mai ştim cine suntem deoarece spaţiul nostru mental nu este complet virusat. Desigur aici, nu mă refer la creştinismul orb, habotnic sau fundamentalist, "folosit" pentru a ţine oamenii sub asculatarea puterii, ci mă refer la creştinismul viu, al cunoaşterii spirituale, al practicării lui în viaţa de zi cu zi, treaptă cu treaptă, în vederea trevzirii conştiinţei, a înduhovnicirii. Aceasta este a doua variantă posibilă a viitorului.

Acest moment al întoarcerii poate fi realizat de omul însuşi prin conştiinţa faptului că numai întoarcerea la credinţă, la mit, la verticala spiritului, poate asigura omenirii o întoarcere la realitatea pierdută. În aceste condiţii, ţările creştine, dar în special România, la care se va ralia în mod sigur Germania şi Rusia, pot avea un rol determinant în construirea unei Europe Creştine. De ce România? Deoarece:



A.
Aici a început totul, şi de aici va începe întoarcerea în trecut/viitor, astfel:
Pelasgii erau fii zeilor hiperborei, Orfeu-Ion a fost rege atlant şi antemergătorul Gemenilor Divini – Apollon şi Artemis, orfismul fiind prima religie a tracilor, Peleus regele pelasg a fost tatăl lui Achile, iar acesta a fost înmormântat de greci în Insula Leuce - Ins.Şerpilor; muntele sfânt al Dacilor, Kog-a Ion se traduce prin Şeful/zeul din cer-Capul lui Ion-Capul Magnificului; Vf. Omu - Om este numele secret al lui Dumnezeu şi îl reprezenta la traci în acelaşi timp pe Uranus(Omul Mare) şi pe Saturn/Cronos/Ra/Zalmokşa(Omul Mic), şi de asemenea în civilizaţia vedică era simbolul lui Brahma.
 Cele trei ţări cu neamuri înrudite şi anume Ţara lui An - o parte din actualul Ardeal, Ţara de Foc - Maramureşul şi Moldova, a ramanilor, rohmanilor, ramaiaşilor şi Ţara Havila(Valahia fiind o anagramă)- Muntenia, sunt descrise sau amintite în documente şi epopei străvechi, aceste popoare influenţând major toate culturile străvechi cunoscute - balada mitologică Mioriţa ne relatează povestea celor trei neamuri înrudite şi tratează prima crimă a umanităţii. 
El şi Ea, femininul şi masculinul din limba română sunt de fapt zeii Enki/zeul înţelepciunii – EA, şi Enlil/zeul văzduhului - EL, cei doi fii ai zeului ANU din Sumer, sumerienii migrând din Ţara lui AN, din zona oraşului Simeria din Ardeal; ZAR-ATH-USHTRA, adică Viteazul de la Istru, Domnul cel Luminos, Domnul cel Drept, era de fapt apostolul Andar-Andrei al doilea frate de lapte al Gemenilor Divini care a propovăduit şi întemeiat religiile din Persia şi India; triburile pastorale care au cucerit India erau numite Crisne - Chris "de aur", ne "născuţi" - şi îşi aveau originea în fortul carpatic, iată de ce "Ramayana" şi " Mahabharata", epopeile vedice şi upanişadele sunt pline de eroi traci începând cu Bala Rama(reâncarnat ca Vişnu) – „cel strălucit”, şi fratele său Laciu Mana – „înţeleptul”, „sfântul”, fii regelui Dacearada ce domnea peste o ţară cu capitala la Audia localizată în Ardeal, şi terminând cu eroul Barata; tot panteonul de zei vedici, precum şi toate clasele sociale au corespondenţe cvasitotale în onomastica, toponimia şi hidronimele României. Sanscrita(desăvârşita) actuală conţine conform savantului Marin Bărbulescu-Dacu peste 700 de cuvinte comune cu limba română de la baltica-baltă, la român-rumen, sănătos. BRAHMAN-preotul hindus este un rahman din Ţara rahmanilor, iar brahmanii, precum şi rajahii(regii, casta militară) până în ziua de azi au alte caracteristici fizice şi genetice decât indienii; Budha, „Iluminatul”, de la care româna moşteneşte bade şi vodă, era din neamul Gotama, unul din şefii tribului Sakiya, o adaptare a etnonimului Dacia, iar Gotama este o altă formă a etnonimului Gaitai – GEŢI, iar între viaţa lui Budha şi Apollon există multe similitudini; Paris-fiul Afroditei după ce a răpit-o pe Elena, şi-a petrecut luna de miere pe insula Leuce - Insula Şerpilor - unde se afla templul lui Apollon tracul, iar în sprijinul troienilor care erau traci - T.ra.cia - ţara supravegheată de Tatăl Ra - au sărit în ajutor toate neamurile de traci, iar grecii în final i-au învins printr-un vicleşug - Homer în ILIADA aduce un adevărat elogiu tracilor, deoarece toată antichitatea i-a admirat, HIPERBOREEA FIIND CONSIDERAT UN TERITORIU SFÂNT; RĂZBOIUL TROIAN A FOST PRIMUL RĂZBOI FRATRICID DIN ISTORIA EUROPEI, IAR GRECII AU CUCERIT DOAR UNUL DIN ORAŞELE VASALE TROIEI – TYRAS, „TROIA MICA”, SITUAT LA VĂRSAREA RÎULUI TYRAS(NISTRU).
În Italia romană se vorbea limba priscă - limba străveche a tracilor, deoarece etruscii - se autonumeau tusci, arătându-şi originea de pe Tyscia/Tisa, iar gemenii divini se numeau APULU şi ARTUMES) şi latinii erau ramuri ale neamului tracilor, latina fiind o derivaţie cultă(din limba sacerdotilor traci) folosită numai în administraţie, de aceea între daci şi romani nu au fost translatori, iar Traian cuceritorul unei mici părţi din Dacia, era după mamă trac iber din Spania de azi; poetul Virgiliu ştia acest adevăr al veritabilei origini a latinilor, şi aşa cum au făcut şi grecii, mutând toţi zeii traci în Grecia, a inventat povestea lui Eneas fiul lui Priam regele Troiei din Tracia pontică-Dobrogea, care a părăsit Troia „învinsă” de greci şi a migrat pe ruta Troia – Roma, construind un frumos mit al formării Cetăţii Eterne de către gemenii Romulus şi Remus, mitul gemenilor divini fiind specific tracilor unde au trăit cu adevărat(este vorba desigur despre Apollon şi Artemis). Virgiliu l-a avut ca model pe Homer, iar dacă grecii şi-au demonstrat legăturile native cu tracii, arătînd în final ce popor frate, nobil şi curajos au reuşit ei să învingă, atunci şi romanilor trebuia să li se servească printr-o epopee falsă ca povestire originară dar adevărată în esenţa ei în sensul că latinii erau de origine tracă; aşadar trebuia să li se servească romanilor o origine nobilă şi divină în acelaşi timp, deoarece Eneas era, conform poetului un demiurg, fiind fiul zeiţei Venus şi în acelaşi timp avea o origine nobilă fiind fiu de rege trac. Era jenant să se mai spună că toată populaţia Italiei, toate triburile ei erau de origine tracă şi plecaseră din Carpaţi. Iar dacă au reuşit să-şi „demonstreze” o origine nobilă şi divină în acelaşi timp, ce a stat la baza unei uriaşe mitologii şi a unei culturi pe măsură, niciodată grecii şi italienii nu vor mai recunoaşte că se trag din Carpaţi, şi că toată civilizaţia şi cultura lor ce a stat la baza Renaşterii şi a epocii moderne, îşi are originea în spiritualitate desăvârşită a tracilor. Grecia, Vaticanul, Viena şi întregul Occident, dar şi noile state înfiinţate în jurul României de nomazii asiatici, au făcut eforturi pentru a ne marginaliza, pentru a ne transforma în nişte inferiori umili, apăruţi de cine ştie unde.
Pe tronul imperiului roman sunt atestaţi 41 de împăraţi de origine tracă. Regalianus, coborâtor din familia regală a lui Decebal, la anul 258 a creat o împărăţie ruptă de Roma, a dacilor liberi de la nordul şi sudul Dunării cu capitala la Sarmisegetuza romană(Sarmis-e-getu-za adică Sarmis e zeul geţilor, Sarmis fiind o altă denumire/atribut al zeului Zalmokşa)), acest stat a durat 12 ani; împăratul Caius Galerius Valerius Maximianus(305-311-Lerui Ler din colindele romanesti), dac după mamă, conform lui A.D.Xenopol care îl citează pe istoricul latin Lectanţiu - sec.IV: "îşi întoarce legiunile împotriva Italiei, cu hotărârea de a şterge până şi amintirea Romei şi a fost pe punctul să schimbe numele Imperiului roman în cel de "Imperiu Dacic". Împăratul Constantin cel Mare(306-337) era născut la Naissus din Dacia sud-dunăreană, astăzi Niş, oraş românesc din Valea Timocului(a fost bombardat de americani în războiul ce a avut drept scop dezmembrarea şi desfiinţarea Yugoslaviei??). La 28 octombrie 312, în ajunul luptei cu augustul Maxentius de la Pons Milvius – „Podul Vulturului”- Constantin a văzut pe cer o cruce mare, luminoasă cu inscripţia In hoc signo vinces „Prin acest semn vei învinge”, iar noaptea în vis i s-a arătat Christos cu semnul crucii cerându-i să-l pună pe steagurile soldaţilor; acest lucru este confirmat de Lactantius care în DE MORTIBUS PERSECUTORUM, susţine că împăratul Constantin a ordonat soldaţilor săi să pună pe marele steag al armatei – LABARUM – semnul Sfintei Cruci, iar victoria a fost zdrobitoare. Acest mare împărat a avut de ales noua capitală a Imperiului Roman între Sardica cetatea daco românilor sudici - Sofia de azi, şi oraşul Byzantion, în cele din urmă alegându-l pe ultimul datorită ieşirii la mare, a poziţiei sale strategice şi mai ales comerciale, dar şi a faptului că se afla în centrul Traciei sudice – Dacia Mediterranea, şi era şi foarte aproape de oraşul său natal Niş, astfel Byzantion a devenit capitala sfântă a Imperiulu şi s-a numit Constantinopolis. Acest mare împărat a guvernat împreună cu Liciniu, cumnatul lui tot de origine tracă, care se căsătorise cu sora sa Constantinia. Cei doi împăraţi traco-români au dat celebrul Edict de la Milano din anul 313 prin care s-a dat libertate tuturor cultelor religioase inclusiv creştinismului. In anul 312, Constantin generalizează duminica, sărbătoarea săptămânală a zalmoxienilor, dar şi a creştinilor, ca zi de odihnă în tot Imperiul Roman. Tot el a refăcut cetăţile din Dacia Pontică-Dobrogea, toate capetele de pod de la Dunăre, fluviul naţional al tracilor, de asemena a refăcut marele drum împărătesc care înainta paralel cu Oltul până în inima vechii Dacii; a rostit cuvântarea de deschidere şi de închidere a primului Sfânt Sinod Ecumenic de la 20 mai-25 august 325 de la Niceea în Bithynia(unde trăiau tracii bythini), iar acest prim Sinod a decis profilul spiritual al Europei şi al întregii creştinătăţi.
Tracia s-a întins de la izvoarele Dunării până la Baltica – lituanienii, estonienii şi letonii fiind de origine tracă - până în Cucaz şi Marea Caspică, Asia Mică – hitiţii au fost...traci, la Sud până în Thessalia şi Epir, Alpii Dinarici, coasta dalmată, Pen.Istria, Panonia şi Munţii Alpi, Pirinei şi Portugalia - Viena, Budapesta, Belgrad/Singidunum, Sofia/Sardica, şi Salonic/Săruna Vlahilor, Plovdiv/Pulpudava fiind construite pe ruinele unor cetăţi tracice. Toate culturile străvechi au fost înfiinţate de traci, iar limbi precum sumeriana, greaca veche, hitita, elamita, sanscrita, avesta-pahlavi de astăzi, latina precum şi aproape toate limbile europene de astăzi, mai ales cele aşa zis "neolatine" îşi au originea în prima limbă vorbită de protoromâni - arieni, de credinţă solară - de la AR care este RA - zeul soare ce se plimba cu arca pe cer, în scrierea tracă în bustrofedon-primul rând se scrie de la sânga la dreapta, al doilea invers - mersul boului la arat, deci AR este RA. În Epopeea Nibelungilor scrisă pe la 1140-1160 şi inspirată din vechi cronici, se spune foarte clar că la nunta lui Atila cu Crimhilda, au fost prezenţi, ca invitaţi şi vlahii, "700 de ostaşi, toţi cavaleri aleşi", adică nobili, conduşi de principele lor Ramunc, deoarece erau autohtoni în Câmpia Panonică; Atila se intitula pe blazonul său „rege al hunilor, al meduşilor, goţilor şi dacilor”, iar la curtea lui se vorbea şi limba română deoarece era înconjurat de consuli si principi români cu diverse funcţii diplomatice şi nu numai, cum ar fi Dionysioi şi Plinthos; de altfel hunii ca şi avarii, la fel ca toate triburile migratoare „nu se atingeau de regulă, de structurile socile şi politice ale supuşilor lor conjuncturali, adică ale autohtonilor, ci se mulţumeau numai cu dominaţia, cu tributul şi cu unele servicii”; statul ungar a fost înfiinţat la 1001 de Ştefan "cel sfânt" care era român după mamă, care se numea Voicu, iar această mamă a lui pe numele mic Sarolta, era fiica voievodului român Jula din Alba Iulia. Şi pentru că tot am amintit de scrierea tracă în bustrofedon, papa Silvestru al II-lea îi scrie regelui Ştefan, la câţiva ani după înscăunarea acestuia, o epistolă prin „care îl dojenea că-şi lasă supuşii să scrie de la dreapta spre stânga, în alfabetul vulgar al localnicilor, numit războj”, deoarece ungurii nu aveau încă un alfabet şi o scriere a lor, erau o hoardă barbară cu o limbă primitivă. In toate teritoriile locuite de români la nordul şi sudul Dunării, se vorbea limba romînă iar scrierea inclusiv a cărţilor bisericeşti era tot în limba română.

Triburile migratoare au avut înţelegeri cu Împăraţii bizantini de origine greacă, de a pătrunde în Imperiu şi a-l apăra la graniţa cu Imperiul Roman de Apus precum şi la graniţa fluctuantă cu triburile germanice - este cazul hunilor, avarilor, ungurilor, iar sklavini şi volgarii au fost adusi mai întâi în sudul Dunării, pentru a lupta împotriva ostrogoţilor; este cazul bulgarilor, care apoi împreună cu hunii şi în alianţă cu traco - românii de la sudul Dunării au luptat împotriva Bizanţului, sau alături de români şi de Bizanţ împotriva ungurilor, pentru ca în final, alături de sârbii mai numeroşi, dar mai ales ajutaţi de românii autohtoni majoritari, să lupte total împotriva Bizanţului; ungurii, slavii şi bulgarii, mai târziu creştinându-se şi civilizându-se cu ajutorul autohtonilor traci/români, au reuşit să formeze mici nuclee statale pe teritoriile tracilor, şi acest lucru s-a datorat nu numărului lor, deoarece erau mult inferiori numeric faţă de autohtoni, ci numai datorită faptului că tracii/românii s-au opus cu vehemenţă Impăraţilor bizantini de origine greacă din cauza politicii de grecizare a bisericii creştine, a administraţiei hulpave, dar şi a tributurilor mari pe care le plăteau la Constantinopol.

Sunt atestate documentar numeroase formaţiuni statale, Valahii, Dacii, şi Românii, conduse de regi, bani, jupâni, domni traco-români, în ambele Moesii, Dobrogea, Illiria şi cele două Panonii-Superioară şi Inferioară, până la Valahia Mare din Tesalia, Valahia Mică/Etolia, Valahia de sus/Epirul; axul central al românilor suddunareni fiind Munţii Pind din Macedonia. Este atestată o familie de domnitori la Larisa în Tesalia subregiune a Macedoniei, şi anume Niculiţă, unul dintre ei fiind staroste al tuturor valahilor, iar urmaşul său a fost conducătorul răscoalei românilor împotriva bizantinilor în 1066 în timpul împăratului bizantin grec Constantin Duca; dintre conducătorii răscoalei sunt menţionaţi românii Verivoi şi Slavota a lui Carmalac. La 1259 familiile voievodale ale Tesaliei/Valahia Mare şi ale Epirului/Valahia de Sus, se încuscresc; astfel Ioan Duca Anghel din familia domnitoare a Epirului – Anghel, o ia de nevastă pe frumoasa fată alui Taru/Taron domnitor al Tesaliei româneşti, care i-a dat ca zestre întreaga Valahie Mare, iar prin unirea celor două Vlahii, românii au fost liberi aprox. 50 de ani. Aşadar tracii şi urmaşii lor direcţi românii, erau autohtonii unui mare spatiu la nord şi la sud de Dunăre, cu mult înainte de venirea triburilor barbare; dar românii sunt prezenţi în ţările lor şi după invazia ungurilor, slavilor şi bulgarilor, practic până la cucerirea Otomană, deoarece au trăit sombiotic cu triburile barbare o lungă perioadă, mai ales că cele trei populaţii migratoare – bulgarii, slavii şi ungurii, erau inferioare numeric şi cultural, iar ultimele state sud dunărene care s-au luptat cu turcii au fost pur româneşti. Aici se cuvine să facem o pauză, şi să spunem foarte clar că bulgarii, slavii şi ungurii aveau o limbă primitivă cu un bagaj lexical restrâns, aşa cum aveau toate poparele migratoare ce trăiau numai din prădăciune, erau de fapt departe de a devenii naţiuni sedentare cu o limbă şi o cultură proprie. Aceşti nomazi – bulgarii şi slavii, au fost civilizati de autohtoni, iar până la asimilarea cvasitotală a românilor care a început de fapt după 1877 în Bulgaria, precum şi după primul război mondial, dar mai ales după al doilea război mondial când aceste ţări au fost sovietizate şi panslavizate, procesul a fost extrem de lent, lung şi dureros, iar în unele zone rezultatele au fost minore, cum ar fi Valea Timocului – fostul Ducat de Vidin-Djiul românesc/ fosta Tribalia, dar şi în multe zone din Bulgaria şi Grecia, până în munţii Pindului unde mai trăiesc şi astăzi români ce-şi păstrează limba şi obiceiurile.
Astfel Sfântul Lucius al II-lea, papă la 1144-1145, sublinia că în întreaga Peninsulă Balcanică, pe timpul împăratului bizantin Manuel I Comneanul(1143-1180) se vorbea numai limba română: „Că până departe în întreaga regiune întinsă de o parte şi de alta a Valahiei de dincolo de Istru şi dincoace de Munţii Tessaliei, se foloseşte numai Valaha şi nu o altă limbă, este ştiut în mod cert de toţi cei ce parcurg aceste ţinuturi”.

Sub conducerea lui Asparuch, ajutat de de românii de la sudul Dunării, dar mai ales de cei de la nordul Dunării unde s-a restras după prima înfrângere, bulgarii ajutaţi şi de slavii ceva mai numeroşi, l-au învins pe împăratul Constantin al IV-lea Pogonatul, şi după pacea încheiată cu acesta la 681, s-a înfiinţat primul hanat aşa zis bulgăresc, pe o suprafaţă de 25-30kmp cu reşedinţa în localitatea românească Plisca. Această formaţiune politică cu statut clientalar faţă de Imperiu, a primit dreptul de proprietate asupra acestui teritoriu ca şi libertatea de a frecventa târgurile din diversele localităţi româneşti. În acest proces îndelungat de cristalizare a condomeniului româno-bulgar, un rol de prim rang l-au avut fraţii români Chiril şi Methodiu, oameni deosebit de cultivaţi, cu înalte relaţii la Constantinopol şi care au mijlocit creştinarea lui Bogoris/Boris-Mihail(852-888) care a fost botezat de însuşi Împăratul Mihail al III-lea. Cei doi învăţaţi au construit un alfabet adecvat limbii slavone în formare; acest alfabet are la bază scrierea glagolitică a tracilor şi a contribuit decisiv la formarea limbii slavone, aşa cum a procedat şi episcopul Ulfila(Lupul) de origine traco-român, care a construit alfabetul german.

O primă lovitură, extrem de importantă, dată românilor de către invadatorii volgari, este măsura luată de Simeon(892-927) fiul lui Boris, care „văduveşte pe jupânii feudali/locali de dreptul de succesiune ce-l aveau în regiunile lor, introducând în locul dreptului de succesiune, numirea de către puterea supremă(centrală) în demnitatea de jupani a unor persoane de încredere” – aceasta a fost o lovitură dată legilor străbune ale românilor, lovitură care a dus la îndepărtarea de la putere a străvechilor familii nobiliare, ale boierilor români, este adevărat pentru o scurtă perioadă, deoarece primul condomeniu româno-bulgar a fost recucerit de Bizanţ, dar metodele bizantine începuseră a fi aplicate asupra românilor.
Acest hanat, în urma luptelor interne dintre românii conduşi de străvechi familii boiereşti pe de o parte şi bulgarii şi slavii invadatori, a sfârşit prin a fi condus de nobili români, care au avut titlul de mari jupâni; acest hanat a evoluat, deci spre un condomeniu româno-bulgar, şi a fost recucerit de bizantini la 971.
Primul condomeniu româno-bulgar a fost condus aşadar, cu excepţia primilor regi de origina volgară, numai de regi români, precum Petru, Nicolae, David, Moise, Aaron şi Samuilă Caloianu. Existenţa acestei prime formaţiuni statale este marcată de lupte aproape permanente cu Bizanţul, care de fapt lupta cu neatârnarea românilor, ultima formaţiune statală fiind partea vestică - patrulaterul Sofia, Vidin, Belgrag/Alba Graeca, Niş, a condomeniului condusă de românii David, Moise, Aaron şi Samuilă, pe care Vasile al II-lea, mai crud ca un barbar, deoarece a orbit 14.000 de prizonieri români lăsând la fiecare 100 de suflete unul cu un ochi, i-a înfrânt după războaie dure între 1002-1018; a urmat o perioadă marcată de revolte conduse de români, printre care Petre Dlian şi Gheorghe Voitec; în anul 1084 Bizanţul cheamă pentru prim dată din Asia pe turci, a căror tabără o aşează în apropierea lacului Ohrid în inima românilor macedoneni, pentru a lupta împotriva mereu neatârnaţilor valahi; în foarte multe din aceste răscoale sunt consemnate şi importante ajutoare armate al românilor de la nordul Dunării. Cronicarii bizantini/greci, aroganţi, hrăpăreţi, corupţi şi vicleni aşa cum au fost grecii întotdeauna, la fel ca în antichitate, îi considerau pe toţi cei care nu erau greci sau grecizaţi, ca fiind barbari, iar tracii şi descendenţii lor românii/valahii erau duşmanii lor multimilenari; de aceea aceşti cronicari mincinoşi, preferau să vorbească de bulgari şi sârbi, pentru a nu-i pomenii pe români, toate acestea pentru a diminua importanţa şi rolul jucat de românii majoritari, autohtoni ai acestor locuri, deoarece tracii erau anteriori venirii grecilor în Peloponez şi au fost părinţii grecilor; grecii cu spiritul lor oedipian, în toată istoria lor, deşi i-au admirat pe traci, au luptat în permanenţă împotriva lor pentru a-şi extinde micul lor teritoriu, dar mai ales pentru a demonstra că le sunt superiori şi i-au numit barbari pe cei care le-au dat zeii.

Fraţii Petre şi Roman Asan, descendenţi ai unei vechi familii regale, înrudiţi cu Basarabii din nordul Dunării, s-au răsculat la 1185, la care revoltă „iau parte, adunându-se în locuri tăinuite din munţi, vlahii cei de un sânge cu ei”, „iar când vlahii au pus la cale înfricoşata lor răzvrătire... pentru scuturarea jugului celui de demult”(conform cronicarului contemporan Nicetas Choniates), au reuşit să se elibereze de jugul grecilor; Roman era „un barbar veritabil şi aspru până la cruzime. Nu vorbea altă limbă decât româna, şi poate puţin bulgara”; după mai multe lupte, fiind ajutaţi şi de românii de la nordul Dunării, au înfiinţat cel de al doilea condomeniu româno-bulgar cu capitala la Târnava, stat care între 1185-1396 a avut, cu mici excepţii, numai conducători români descendenţi ai Asăneştilor, iar limba oficială a fost limba română; heraldica acestei familii de domnitori era cvasiidentică cu cea a Basarabilor – simbolul crucii prezent pe sceptrul domnitorilor sud dunăreni - toiagul şi cel al leului de pe sigiliul domnesc, iar pe stema atribuită lui Ion Asan, sub forma unui scut cu 6 fascii din aur şi 6 de smalţ roşu, sunt plasate două labe negre de lei încrucişate în forma crucii Sfântului Andrei.Toată această heraldică avea o semnificaţie multiplă de la prezenţa leilor încă de la Burebista şi Decebal până la afirmarea ca popor apostolic. În acest nou stat limba oficială era limba română.

Ioniţă Asan(1197-1207), fratele cel mic al întemeietorilor, care a preluat conducerea noului stat după moartea celor doi fraţi, a avut tratative intense cu Roma pentru a obţine titlul de Împărat, iar pentru şeful bisericii sale titlul de Patriarh, conform principiului epocii, Nici un imperiu fără de patriarh nu-i stat, iar aceste două titluri nu le acorda decât Ppa de la Roma. După lungi tratative a obţinut titlul de rege, iar arhiepiscopul de Târnava, titlul de primat care exercita de fapt pe toată întindrerea regatului jurisdicţia patriarhală; astfel a primit de la Roma, Stema regală cu 8 fascii - 4 aurii şi 4 verzi, egală ca valoare cu cea a Ungariei.
Scindarea Bisericii creştine în anul 1054, în Biserica ortodoxă şi Biserica romano-catolică, eveniment provocat de Constaninopolul grecizat, a acutizat lupta dintre cele două imperii, astfel că la 12.aprilie 1204, Constantinopolul a fost cucerit de cruciaţi, şi apoi vandalizat; a fost furat  tot ce era valoros inclusiv din Biserica Sfânta Sofia care a fost prădată în totalitate; a fost un jaf barbar în care au pierit, sau au fost luate în Europa Occidentală opere de artă inestimabile. Occidentalii n-au reuşit, şi nu au dorit să organizeze aici, la intrarea în Europa o putere care să reziste noii provocări a istoriei, şi anume invazia turcilor seleucizi, şi de asemenea nu au dorit o unificare reală a bisericii creştine.

Acest moment a fost crucial, deoarece dacă Roma i-ar fi adus pe Asăneşti la conducerea Constantinopolului, cu alte cuvinte dacă românii ar fi reajuns conducători ai acestei cetăţi sfinte, s-ar fi reuşit o reunificare paşnică a Bisericii creştine, iar turcii n-ar fi reuşit niciodată să-l cucerească, iar istoria Europei ar fi fost alta; a fost un alt RĂZBOI FRATRICID, poate cel mai important din istoria modernă, deoarece creştinii catolici s-au luptat cu ortodoxii creştini distrugându-le practic oraşul sfânt protejat de Sfânta Maria. Acest lucru trebuie să-l afirmăm cu tărie acum sau în viitorul apropiat.
Înfiinţarea Imperiului latin de Răsărit, pretenţiile şi aroganţa Împăratului Baudouin de Flandra de supunere totală a statului condus de Ioniţă Asan, l-au determinat pe acesta să-i scrie Papei: „Cât despre latinii care au intrat în Constantinopol, cer Prea Sfinţiei Voastre să le scrie să facă bine să se ţină deoparte de imperiul meu şi, deoarece imperiul meu nu le-a cauzat nici un rău, să nu mă insulte. Dacă mă vor ataca şi mă vor insulta şi ca urmare ar pieri câţiva dintre ei, Prea Sfinţia Voastră să nu privească imperiul meu ca fiind suspect, însă fiecare să rămână liber”. Inevitabilul s-a produs atunci când în primăvara anului 1205, când în Săptămâna Patimilor, Baudouin a atacat oraşul Adrianopol(Edirne)-fosta capitală a neamului trac al odrisilor, Ioniţă a sărit în ajutorul grecilor, i-a înfrânt pe cruciaţi şi l-a capturat pe regele impostor, ce profanase oraşul sfânt. La cererea papei de a-l elibera pe captiv Ioniţă îi răspunde: „Cât despre Baudouin, nu-l pot preda, deoarece a murit în închisoare”. Cea de a IV-a cruciadă a luat astfel sfârşit prin plecarea a 7000 de cruciaţi în zilele de 16 şi 17 aprilie, pe corăbii veneţiene. Veneţienii care pierduseră lupta cu genovezii pentru controlul Mării Negre, l-au sprijinit pe Filip de Saubia în organizarea acestei cruciade ce a avut drept scop cucerirea oraşului sfânt Constantinopol; iar în Veneţia găsim şi astăzi statui şi odoare furate din Constantinopol.

În timpul domniei lui Ioan Asan al II-lea(1218-1241), acest stat al românilor a atins apogeul, întinzîndu-se de la nord de râul Sava la Marea Neagră, iar la sud de la Adriatica la Marea Egee, Tessalia fiind supusă sau independentă dar guvernată de români. Acordul cu Andrei al II-lea, regele Ungariei, prin care Ioan o ia de nevastă pe fiica acestuia Ana-Maria, i-a permis să-şi subordoneze Ungaria, după obiceiul timpului, lucru evidenţiat de o nouă stemă heraldică. De aceea Ioan Asan al II-lea precum şi fiul său Căliman Asan(1241-1246) purtau titlul de „Preapiosul şi iubitorul de Christ, Împăratul Asan, autocratul Târnovei şi al Basilianei, al Bulgarilor, al grecilor, peste Moldo-Valahia şi Ţara ungurească, al Budei şi până la Viena”. Conştiinţa de neam ce se întindea de la Viena până la Bug o găsim cu prisosinţă în acest titlu, această conştiinţă a fost prezentă peste veacuri la români şi nu va pieri niciodată.
Papa Grigore al IX-lea n-a consfinţit alianţa lui Ioan Asan al II-ea cu Imperiul Latin de Constantinopol realizată în anul 1228, alianţă prin care Ioan devenea regent al tronului Imperiului Latin de Răsărit, l-a excomunicat pe acesta ca rebel declarându-l decăzut din tron, a numit un nou regent pe Ioan de Brien care a fost însărcinat împreună cu Andrei al II-lea al Ungariei cu executarea sentinţei. Astfel s-a organizat o adevărată cruciadă împotriva lui Ioan al II-lea, care însă a respins cu uşurinţă atacul latinilor. Practic uniunea dinastiei româneşti a Asăneştilor cu Roma s-a rupt şi a fost însoţită de abandonarea valorilor catolice printre care şi a celor heraldice, deoarece puternicul regat independent al Asăneştilor a deranjat papalitatea, care dorea o unificare a Bisericii Creştine printr-o subordonare totală a statelor componente, era în fapt Imperiul Romano – catolic, iar Vaticanul conducea dictatorial la acel moment cea mai mare parte a Europei. După recucerirea oraşului Constantinopol de către greci, a urmat o perioadă de frământări şi lupte ale românilor, statul creat de Asăneşti, s-a destrămat în mai multe regate, domniate, ducate conduse de români, Ducatul de Vidin fiind cel mai important, masa de români aflată sub ascultarea lui întinzându-se spre Morava, Sofia şi Vraţa; acest ducat cu graniţă directă cu Ţara Românească de care a aparţinut o vreme, în timpul lui Stracimir Asan fiul lui Ioan Alexandru Asan(1330-1371) din căsătoria cu Teodora fiica marelui Basarab învingătorul de la Posada, a avut o dezvoltare maximă, având şi monedă proprie; acest domnitor al Vidinului a fost ajutat de Vlaicu Vodă în luptele cu Ludovic al Ungariei pe care în final l-au înfrânt. La Târnova a domnit celălalt fiu al lui Ioan Alexandru Asan, şi anume Ioan Şişman Asan(1378-1384), care a stăpânit şi Sofia. Luptele acestor ţări româneşti cu grecii, tătarii, dar mai ales cu ungurii sprijiniţi de Roma, şi apoi cu turcii care ajunseseră la sudul Munţilor Balcani au slăbit aceste state în ciuda ajutorului primit de la Basarabii din nordul Dunării; practic românii de la sudul Dunării au fost prinşi ca într-o menghină între luptele cu ungurii la nord-vest, sprijiniţi de Roma pe de o parte, şi turcii la sud care avansau încet dar sigur spre nord; astfel la 1371 turcii cuceresc micul stat sârbesc, în anul 1382 cuceresc Sofia, iar în anul 1396 cuceresc Vidinul, care şi sub ocupaţie otomană şi-a păstrat unitatea administrativă sub forma Paşalâcului de Vidin. La 29 mai 1453, oraşul sfânt al Fecioarei Maria, Constantinopol, a fost cucerit de turci, Imperiul bizantin grecesc fiind definitiv desfiinţat.

În perioada ocupaţiei otomane, lupta românilor şi a minoritarilor bulgari şi sârbi a continuat prin răscoale şi fenomenul haiduciei din ce în ce mai dezvoltat; sunt consemnaţi renumiţii haiduci Constantin, Frujin dar mai ales Calofer al cărui descendent Vasile Ion Cancea a devenit erou naţional...bulgar. Dar lupta anti otomană s-a dus mai ales prin ajutorul venit întotdeauna de la nordul Dunării, deoarece Ţările Române au rămas o lungă perioadă singurele ţări libere din zonă. Astfel sunt consemnate invaziile, luptele şi victoriile răsunătoare de la sudul Dunării ale multor domnitori români precum Vlaicu, Radu, Dan al II-lea, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Dracul, Ştefan cel Mare şi Sfânt precum şi marele său fiu Petru Rareş, Mihai Viteazul care între 1595-1598 a produs mari pierderi Împeriului Otoman prin numeroasele victorii de la nordul Dunării cât mai ales de la sudul Dunării. Legătura cu „Ţara” a fost permanentă în toată perioada otomană; astfel sunt consemnate în documente numeroase danii ale domnitorilor Ţărilor Româneşti, către mănăstirile athonite româneşi dar şi către cele ale românilor de la sudul Dunării, care astfel şi-au putut păstra vie fiinţa naţională şi cultul ortodox în propria limbă în bisericile lor. De asemenea domnitorii de la nordul Dunării au zidit şi au întreţinut numeroase biserici şi mănăstiri de la sudul Dunării; mănăstirea Rila, situată la 1100m pe muntele cu acelaşi nume, a fost construită de „pustnicul valah Ioan”, şi a fost întreţinută de-a lungul timpului atât de domnitorii români ai condomeniului româno-bulgar, cât şi în timpul ocupaţiei otomane de domnitorii români de la nordul Dunării; astfel în muzeul mănăstirii se află şi astăzi daruri şi odoare primite de la Ţările Româneşti. Marele geograf acad. George Vâlsan, care a studiat în teren, şi a scris despre românii de la sudul Dunării, spunea: „S-a păstrat tradiţia – şi pe unele locuri au rămas inscripţii, care arată că vechile mănăstiri din Craina şi Ţârna Rece(judeţul Timoc), au fos zidite de domnitori români, iar viaţa bisericească întreagă era sub ascultarea Episcopului de Râmnic”. La 4 km de Târnava, se află satul Arbănaşi, care a fost loc de popas şi loc de odihnă pentru boierii şi domnitorii romîni spre Constantinopol; astfel aici şi-au construit palate semănând cu culele româneşti, domnitorul Constantin Brâncoveanu, familii de mari boieri precum Filipescu, Cantacuzino, mai târziu familia Brătianu, Enăchiţă Văcărescu, Manolache, Nicolae Brâncoveanu şi mulţi alţii, şcoala românească de aici a fost susţinută financiar de Alexandru Ipsilanti, cele cinci biserici mari păstrate până astăzi, au fost zidite şi pictate de meşteri români, iar în biserica „Sfinţii Arhangheli” se află mormântul şi blazonul unuia din membrii familiei Brâncoveanu. Mănăstirea „Sfânta Treime” din apropierea Târnovei, a fost sub protecţia domnitorilor români, în toată perioada otomană; mănăstirea mai tezaurizează şi astăzi multe şi valoroase cărţi româneşti precum şi documente de danie ale sfinţilor noştrii voievozi.
Sunt de consemnat rapid câteva momente istorice importante la sudul Dunării:
Carol Gonzaga, duce de Nevers a iniţiat o mişcare antiotomană pe la 1600, iar regele Franţei Henric al IV-lea a întocmit planul creării unei Republici Creştine Europene formată din 15 state, fără Rusia şi Turcia( probabil este prima apariţie a ideii construcţiei europene), iar acest plan s-a numit „Grand Dessein de Henric IV”. Toate episcopiile sud dunărene l-au desemnat ca reprezentant al lor pe căpitanul albanez Ioan Renesi să participe la consfătuirea de la Sfântul Scaun, iar mitropolitul Târnavei, Dionisie Rali a avut o corespondenţă cu ducele de Nevers. La Olmutz în Moravia s-a format Armata Creştină, evident sprijinită şi de domnitorii români Radu Şerban şi Nicolae Pătraşcu. Dar mişcarea antiotomană care era pe punctul de a se declanşa, a fost oprită de regele Franţei Ludovic al XIII-lea.
În timpul războiului dintre Imperiul otoman şi Valencia de la 1646, domnitorului român Matei Basarab i s-a oferit tronul Bulgariei, iar acesta a promis un ajutor militar de 20.000 de oşteni. În numai trei ani flacăra de eliberare s-a aprins, iar în fruntea acestei mişcări este consemnat episcopul de Sofia, Petru Bogdan. Din nefericire, mişcarea nu a fost susţinută de polonezi, de Viena şi mai ales de Vatican.
După înfrângerea armatei otomane în anul 1683, la asaltul asupra Vienei, urmată de pierderea dominaţiei asupra Ungariei , românii sud dunăreni s-au răsculat sub conducerea prinţului Rostilov Stratimirovici, urmaşul românului Ioan Stracimir Asan, dar lipsiţi de ajutorul Moscovei, au fost înfrânţi.
La 1688, românii din Ciproveni(Ciprivaţ) au organizat o puternică răscoală, sprijiniţi de Constantin Brâncoveanu, de polonezi, dar şi de Viena. Răscoala a fost reprimată sângeros, Ciprovenii care au scăpat au emigrat în Ţara Românească, unde Constantin Brâncoveanu şi alţi domnitori le-au acordat privilegii.
Rusia ţaristă în războiul din anii 1768-1774, ocupă temporar teritoriile sud dunărene sprijinită de populaţia locală româneasă, dar după pacea de la Kuciuk Kainargi din 10 iulie 1774, ruşii au cedat malul drept al Dunării. Este de menţionat că la propunerea generalului ţarist Rumianţev, la tratative au participat şi vlaho-românii din Tribalia reprezentaţi de Stănuţă Vidul, meşter iscusit din Pasul Lung(Passarovitz), care a oferit diplomaţilor ruşi şi turci costume naţionale valahe.
Revolta paşei de Vidin, Pazvant-Oglu în perioada 1792-1807, deoarece acesta vorbea limba română, şi după unele documente s-a creştinat şi deosebit de important, a reânfiinţat un Episcopat românesc condus de episcopul român Calinic hirotonisit de Mitropolia din Bucureşti, într-o regiune ocupată în mod exclusiv de români, vechia Tribalia, Timocul românesc de astăzi.
Gheorghe Sava Racovski patriot româno-bulgar din Dobrogea, conducător al primei mişcări de eliberare a româno-bulgarilor, i-a propus lui Alexandru Ioan Cuza şi lui Mihail Kogălniceanu crearea unei „Confederaţii Balcanice a Dunării de Jos” care să cuprindă România şi Bulgaria, iar la propunerea celor doi oameni de stat, din acestă confederaţie urma să facă parte şi Tribalia. În acest sens ei predau revoluţionarului Vasile Ion Calancea steagul Tribaliei în culorile roşu, galben, albastru şi negru.
Într-o telegramă a agenţiei Havas, 17/29 noiembrie 1868, se comunică ştirea că regele Carol I, însoţit de primul priminisreu Ion.C. Brătianu a făcut o vizită la Giurgiu şi Ruse(Rusciuk) „pentru ca să se întâlnească cu şefii mişcării organizate în sudul Dunării”.
Vasile Ioan Calancea poreclit de istoriografia bulgară Levski-Leul, a organizat la Bucureşti, Comitetul central revoluţionar şi a realizat primul „Proiect de Constituţie” unde erau prevăzute drepturi egale pentru bulgari şi vlahi, iar la 1870 Liuben Karavelov şi Hristo Botev au constituit la Bucureşti, Comitetul central revoluţionar bulgar şi în proiectul lor de Constituţie spuneau: „Vrem să trăim în prietenie cu toţi vecinii şi mai cu seamă cu sârbii şi românii, şi cu ei vom face o federaţie sud-slavă sau dunăreană....oamenii înşişi vor hotărî cărui popor aparţin – celui bulgar, sârb, român”.
În noiembrie 1876 şi ianuarie 1877, au fost pregătite şi au avut loc două întâlniri confidenţiale între Împăraţii Rusiei şi Austro-Ungariei, prin care Rusia după declanaşarea războiului cu turcii pe care îl pregătea, îşi asigura în avans anexarea celor trei judeţe din sudul Basarabiei – Cahul, Ismail, Cetatea Albă, care fuseseră reunite cu Moldova prin hotărârea Congresului de pace de la Paris din 1856. Austria îşi declara neutralitatea în acest război ce urma să înceapă, dar primea în schimbul acestei politici de neutralitate, Bosnia şi Herţegovina.
La 24 aprilie 1877, printr-o declaraţie semnată la Chişinău, ţarul Alexandru al II-lea a declarat război Turciei, iar apoi pentru a obţine traversarea teritoriului României, a avut o înţelegere cu guvernul român, iar Declaraţia a fost semnată de cancelarul rus Gorceakov, în acest document, perfida Rusie se obliga la menţinerea integrităţii teritoriale a României.
La 29 aprilie 1877 a fost declarată starea de război între România şi Turcia,
iar la 9 mai 1877, Parlamentul român a proclamat „Independenţa de stat absolută a României”.
Domnitorul Carol I şi primul ministru I.C.Brătianu, în cadrul discuţiilor purtate cu marele duce Nicolae, au cerut o colaborare pe plan general cu armata rusă, iar armata română să aibă peste Dunăre o bază proprie de operaţiuni, un sector distinct de front la vest de Plevna şi o comandă naţională. Diplomaţia ţaristă s-a opus, deoarece nu a dorit să-şi asume obligaţii „apriorii faţă de români”. Astfel la 17 mai 1877 printr-o notă, cancelarul Gorceakov, respinge propunerea României.
După a doua înfrângere de la Plevana, Rusia prin marele duce Nicolae, care-i trimite o primă telegramă Domnitorului Carol la 19 iulie 1877, cere ajutorul imediat al României, care se materializează prin trimiterea întregii Divizii a IV- a peste Dunăre, la 9 august 1877, urmează a doua telegramă prin care Carol este rugat să treacă Dunărea „cât mai repede cu putinţă”; a treia telegramă din 19 august sublinia rugător că „Armata română, oriunde ar fi, să treacă imediat Dunărea şi să meargă înainte asupra Plevnei, pentru a ataca pe turci”. Grosul trupelor româneşti au trecut Dunărea între 12 şi 20 august, iar la 30 august a început „a treia bătălie de la Plevna”, iar armata noastră, împreună cu câteva unităţi ruseşti precum şi cu voluntari din Tribalia, a atacat reduta GRIVIŢA, care era cheia Plevnei, apoi a urmat cucerirea redutei Rahova, iar marele duce Nicolae a apreciat: „Cucerirea Rahovei este o victorie românească”; după care a urmat încercuirea totală a Plevnei; la 28 noiembrie 1877, cînd turcii au încercat să spargă blocada româno-rusă atacându-i pe grenadierii ruşi, trupele române au atacat pe flanc ocupând Griviţa 2 şi redutele de la Opanez, armata română a intrat apoi în Plevna obligând ariergarda turcească să se predea; armata română şi-a continuat luptele şi victoriile la Vidin şi Belogradic, iar la 12 ianuarie 1878 a repurtat o mare victorie la Smârdan. Este cunoscut de către toţi analiştii militari că armata turcă era superioară numeric, dar mai ales avea o artilerie superioară Rusiei, aşadar dacă România nu intra în război, Rusia nu ar fi cucerit Plevna, care a fost cheia victoriei, iar turcii nu ar fi fost învinşi. Voluntarii români sud-dunăreni au participat la aceste lupte, iar tânăra de 15 ani, Mariţa din Tribalia care a murit în atacul de la Smârdan a avut un monument ce a fost demolat de panslaviştii bulgari după războiul de la 1913.
România nu a fost admisă la masa tratativelor de la San Stefano din 3 martie 1878, astfel Bulgaria a primit o suprafaţă de 160.000km.p, mult peste teritoriul de astăzi, teritoriu ce cuprindea toată Macedonia, o parte din Albania până la Marea Egee, mult de asemena peste suprafaţa ocupată de efectiv de bulgari, care erau minoritari în acest teritoriu, dar mitul panslavist al Bulgariei Mari a fost creat.
Această situaţie a nemulţumit toate curţile europene, inclusiv Anglia, astfel că la iniţiativa Vienei s-a hotărât stabilirea unei conferinţe internaţionale a Marilor Puteri europene, iar Rusia a fost de acord numai după ce Anglia i-a recunoscut anexarea unor teritorii caucaziene şi a celor trei judeţe din sudul Basarabiei, care-i asigurau controlul gurilor Dunării şi deci al comerţului pe Dunăre. Astflel între 13 iunie şi 13 iulie 1878, după dezbateri şi controverse, la care au participat şi primul ministru I.C.Brătianu şi ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, s-a decis Tratatul de pace de la Berlin din 1 iulie 1878. Prin acest tratat bulgarii erau obligaţi să ţină seamă de drepturile celorlalte populaţii printre care sunt enumaraţi şi românii.

Pacea de la Berlin a consfinţit independenţa deplină a României, care a primit şi o parte a Dobrogei româneşti împreună cu Delta Dunării şi insula Şerpilor, în timp ce cele trei judeţe din sudul Basarabiei au fost anexate Rusiei, conform înţelegerilor secrete cu Austro-Ungaria anterioare războiului.
După crearea principatului/cnezatului bulgar, ruşii au rămas 9 luni în Bulgaria, conform tratatatului de pace, şi s-au pus serios pe trebă atât în organizarea administrativă cât şi în cea a armatei, ambele după model rusesc; au pus în funcţii de conducere numai bulgari, scopul principal al Rusiei în opera de clădire a statului bulgar fiind acela de a crea o citadelă în apărarea intereselor Rusiei în Balcani, de a crea un stat slavizat, bastion al panslavismului sud-dunărean. Într-o ţară în care bulgarii erau minoritari, s-au pus bazele desnaţionalizării românilor care erau autohtoni aici de milenii, iar ruşii erau deja specialişti în desnaţionalizarea ţărilor cucerite de ei. Această politică a culminat cu „alegerea” ca principe a prinţului Alexandru Battemberg al II-lea, nepotul soţiei ţarului rus.
După intrarea trupelor române în vechea cetate românească a Dijului/ Vidinului, s-a ridicat chestiunea unirii acestui vechi ţinut românesc cu România, aşa cum fusese pe vremea lui Vlaicu Vodă, dar diplomatul austriac la Bucureşti, i-a declarat regelui Carol I, că „Austro-Ungaria nu va permite anexarea Vidinului la România”, motiv pentru care Austro-Ungaria sprijinind Imperiul Otoman, a pregătit o intervenţie militară împotriva României, compusă din elemnte şovine maghiaro-secuieşti. Este de remarcat că încă din perioada domniei lui Cuza, în sudul Dunării, Macedonia şi Valea Timocului, cu sprijinul României, s-au înfiinţat şcoli româneşti, astfel la 1877 erau deja 9 şcoli primare în comune locuite de români, precum Târnova, Gopeşti, Perivoli, Clisura, etc. Aromânii macedoneni avuseseră în toată perioada otomană, mari înlesniri acordate de sultani, printre care şi privilegiul de a apăra strâmtorile şi trecătorile dim Munţii Macedoniei, reuşind după unii istorici să-şi conserve un fel de guvernământ propriu, astfel ei au reuşit în mod miraculos să-şi păstreze limba şi obiceiurile, precum şi o independenţă economică în toată perioada otomană. 
România a stabilit relaţii foarte bune cu Poarta; după 1877, turcii au susţinut mişcarea naţională a aromânilor, în contextul în care Macedonia a devenit subiectul unei dispute acerbe între Cnezatul Bulgaria, Serbia şi Grecia. Astfel Marele Vizir Savfet-Paşa, la 12 septembrie 1878, a dat următorul ordin autorităţilor locale de la Salonic, Monastir şi Ianina: „Avându-se în vedere că în Împărăţie nimeni nu are dreptul de a se opune la liberul exerciţiu al îmvăţământului şcolar şi al cultului, ve-i binevoi a invita pe funcţionarii civili puşi sub ordinele voastre să se abţină de la orice presiune asupra locuitorilor şi să nu se opună fără motiv la exerciţiul cultului şi al Învăţământuuli. Din contră, veţi acorda ajutor şi protecţie institutorilor români, totdeauna când vor avea nevoie”. Ca urmare s-au redeschis şcolile desfiinţate cu un an înainte, dar foarte important, s-au înfiinţat şcoli noi la Părleap şi Monastir, liceul aromân la Bitolia, gimnaziu românesc la Ianina, Şcoala normală pentru specializarea învăţătorilor aromâni de la Bitolia, gimnaziul de la Berat şi Şcoala comercială pentru aromâni de la Salonic.
La 1879 a luat fiinţă la Bucureşti „Societatea de cultură macedo română” din comitetul căreia făceau parte Ion Ghica, C.A.Rosetti, Dimitrie Sturdza, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri. La Salonic s-a înfiinţat un consulat român menit să apere interesele autohtonilor din întrega Peninsulă Balcanică.
La începutul anului 1905, ministrul României la Constantinopol, Alexandru Em. Lahovary, însărcinat de guvern, şi sprijinit de ambasadorul Germaniei, cere oficial „promulgarea unei Iradea, în care să se recunoască oficial elementul românesc din Balcani cu naţionalitate distinctă în tot cuprinsul Imperiului otoman, cu toate drepturile şi privilegiile acordate ab antiquo”. Astfel prin Iradeaua(Ordinul) din 9/22 mai 1905 se decreta printre altele „libera folosinţă a limbii române în şcoli şi biserici”. Iar ministrul otoman de Justiţie şi Culte emite o „Teskerea” adresată Patriarhului Ecumanic din Fanar(grec) în care îi atrage atenţia foarte clar că „fără a schimba nimic din dependenţa macedo-românilor faţă de Patriarhul Ecumanic, aceştia nu trebuie să fie împiedicaţi de a-şi celebra slujba religioasă prin preoţii lor proprii şi în limba lor naţională, nici de a se sluji de această limbă în învăţământ”. Astfel până la războiele balcanice din 1912-1913, românii macedoneni şi-au păstrat drepturile lor milenare, păstrându-şi limba în biserică şi în şcoli, conservând astfel toate tradiţiile lor culturale.
În martie 1912, Bulgaria, Serbia şi Grecia realizează o alianţă secretă îndreptată împotriva Turciei, alianţă prin care cele trei ţări au convenit, se pare, ca Tracia să facă parte din Bulgaria, Macedonia să fie autonomă, sau împărţită între Grecia şi Serbia, iar o fâşie destul de largă urma să fie decisă cu ajutorul Rusiei. Acest „coridor” era de fapt Valea Timocului. De remarcat că în această înţelegere, bulgarii introduceau toată Dobrogea românească în Bulgaria. Toate cele trei popoare care au primit la Bucureşti sprijin permanent pentru eliberarea lor de sub ocupaţia otomană, începeau să-şi arate „recunoştinţa” faţă de România. Bulgarii şi-au permis chiar să-l suprime la Bucureşti în 1900, pe fruntaşul macedo-român Ştefan Mihăileanu.
România, prin vocea noului prim ministru Titu Maiorescu, şi-a declarat neutralitatea faţă de războiul din Balcani, iar faţă de pretenţiile exagerate ale celor trei, România şi-a propus, şi a susţinut ferm dorinţa de a obţine în sudul Dobrogei, de la Turtucaia până la nord de Varna, un echivalent teritorial pentru pierderea dureroasă a Macedoniei, un echivalent în vechi teritorii care au aparţinut din vechime românilor. România, astfel, „a stat cu arma la picior”. România se afla într-o situaţie favorabilă fiind considerată factor de echilibru atât de Austro-Ungaria cât şi de Rusia.

Macedonia, locuită majoritar de românii trăitori aici de milenii, era de fapt teritoriul râvnit de cele trei ţări - Grecia, Serbia şi Bulgaria, aliate în prima parte a războiului balcanic. Bulgarii, sprijiniţi tacit de Viena, deşi obţinuseră cea mai mare parte a Macedoniei, primesc la 29 iunie 1913 de la ţarul Ferdinand, ordinul de atac al trupelor greceşti şi sârbe staţionate în zonele din Macedonia ce le reveniseră după prima parte a războiului, iar grecii şi sârbii cer ajutorul României. Mobilizată la 3 iunie 1913, Armata română, cu un efectiv de 400.000 de oameni, primeşte la o săptămână ordinul de a pătrunde în sudul Dunării. Nu a fost o declaraţie de război, iar între cele două ţări nu a existat o recunoaştere a stării de război, iar trupele române au înaintat cu fanfara în faţă până aproape de Sofia, deoarece trupelor bulgare li s-a comunicat să cedeze fără luptă în faţa românilor. Ţarul Ferdinand, fără ajutorul Vienei, şi cu pericolul intrării Turciei din nou în război, Turcie care fusese invinsă în prima parte a războiului balcanic, se adresează la 21 iulie regelui Carol cu rugămintea de a fi arbitru al păcii.

La 30 iulie 1913, începe Conferinţa de pace de la Bucureşti la care au participat România, Bulgaria, Grecia, Serbia şi Muntenegru. României i-a revenit partea din sudul Dobrogei cunoscută sub numele de Cadrilater, formată din judeţele Caliacra şi Durostor. Serbia şi Grecia au primit teritorii din Macedonia, fără ca între ele să mai fie un culoar al văii Timocului. România renunţase la unirea cu ţara a Macedoniei prin culoarul Timocului, deoarece ştia că Viena se opunea total acestui proiect. Bulgaria a rămas cu o parte mai mică din Macedonia, şi anume teritoriul dintre râurile Mesta şi Mariţa precum şi un teritoriu la litoralul Mării Egee, cu portul Dedeahaci, compensaţie pentru pierderea Cadrilaterului. România a obţinut de la cele trei state, pentru macedo-români şi toţi românii din Peninsula Balcanică, dreptul de a avea şcoli de toate gradele cu limba de predare românească, precum şi dreptul de folosire a acesteia în biserică. Totodată, guvernului român i s-a recunoscut împuternicirea de a-i ajuta pe românii sud-dunăreni cu toate cele necesare menţinerii etnicităţii lor multimilenare.

Tratatul de pace dela Neuilly sur Seine a pus capăt Primului Război Mondial, iar România a reuşit întregirea teritoriului naţional cu Transilvania, Bucovina şi Basarabia. Nu s-a reuşit reunirea cu ţara a Transcarpatiei/Nordul Maramureşului istoric, a Maramureşului unguresc, a celor trei Judeţe din sudul Basarabiei, a Tribaliei şi a Macedoniei. Este de remarcat că la Conferinţa de pace de la Versailles nu s-au luat în dezbatere revendicările „Comitetului pentru apărarea drepturilor culturale şi spirituale ale românilor” din Tribalia sud-dunăreană şi nici „Memoriul Consiliului Naţional” al românilor din teritoriile macedonene. Dacă tot ni s-a impus primirea evreilor de oriunde din lume şi acordarea imediată a cetăţeniei, ar fi trebuit să cerem toate teritoriile mai sus menţionate, iar pentru românii trăitori în celelalte teritorii, dreptul la şcoală în limba natală şi practicarea cultului religios în limba maternă.

După încheierea păcii, Bulgaria şi Ungaria au dus o politică puternic şovină şi revizionistă, refacerea „Ungariei Mari” şi a „Bulgariei Mari” fiind constantele unei politici de contestare permanentă a Tratatului de Pace de la Neuilly sur Seine, şi de inoculare în randul maselor a unei istorii falsificate, a unei politici tot mai agresive faţă de România în principal, dar şi faţă de celelalte state vecine. In aceste condiţii a început o puternică politică de desnaţionalizare a românilor. Astfel la recensământul din 1905, au fost recunoscuţi în Bulgaria 80.000 de români, iar în „Anuarul statistic” din 1938, elementul românesc a dispărut complet. Pe baza acestor rezultate „oficiale”, autorităţile bulgare au suprimat toate şcolile de limbă română, iar din anul 1933, românilor le-a fost luat dreptul de a-şi oficia slujbele religioase în limba maternă. Aşadar, Bulgaria a încălcat atât Tratatul de pace de la Bucureşti din 1913, cât şi Statutul naţionalităţilor adoptat la Conferinţa de pace de la Paris din 1919.

 Este de remarcat că prin Constituţia din 1923 a României, minorităţile etnice se bucurau de aceleaşi drepturi cu românii. Aceste drepturi au fost concretizate printr-un Statutul minorităţilor aprobat de Parlamentul român şi prin crearea unui Comisariat general pentru minorităţi. Această politică modernă a fost remarcată de Liga Naţiunilor de la Geneva, precum şi de alte instituţii printre care şi de Papalitatea de la Roma care a apreciat că „numai în România minorităţile naţionale se bucură cu adevărat de toate libertăţile cetăţeneşti”.
La 30 august 1940, Germania nazistă şi Italia fascistă impun României Diktatul de la Viena prin care Ungaria hortystă primeşte nordul Transilvaniei, iar la 7 septembrie 1940 prin Protocolul de la Craiova, România este obligată să cedeze Bulgariei, Cadrilaterul dobrogean; la 1 martie 1941 la Sofia s-a semnat Protocolul de aderare a Bulgariei la Pactul puterilor Axei. În toate aceste regiuni cedate de România, au avut loc apoi, crime şi atrocităţi de neimaginat împotriva românilor comise de „fraţii” noştri bulgari şi de şovinii unguri.
După Pacea de la Paris din 10 februarie 1947, Bulgaria a intrat în sfera de influenţă a Rusiei, şi a fost comunizată, iar în toată perioada comunistă desnaţionalizarea românilor a continuat, românii nemaifiind recunoscuţi ca minoritate în această ţară.

După 1989, în noua Constituţie a Bulgariei, românii lipsesc cu desăvârşire la capitolul minorităţi. Şi totuşi în 1992 ia fiinţă „Asociaţia vlahilor din Bulgaria” ce-şi propune ca scop principal „recunoaşterea identităţii etnice a vlahilor din Bulgaria”, iar în 1993 românii au scos ziarul bilingv Timpul. Autorităţile bulgare au acceptat redeschiderea Liceului român din Sofia după o întrerupere de 51 de ani, liceu care funcţionează cu o primă clasă de 20 de elevi. Biserica ortodoxă română a reuşit la biserica „Sfânta treime” din Sofia, o restaurare cu fonduri din România, şi această biserică a fost sfinţită conform canoanelor ortodoxe, de către Patriarhii Teoctist şi Maxim; acestea sunt inceputuri timide de recunoştere tacită a existenţei românilor la sudul Dunării, români care atât în Bulgaria cât şi în Serbia sunt numiţi valahi, deoarece aceste state nu vor să recunoască existenţa românilor multimilenari in aceste teritorii în care ei nomazii au venit după anul 600d.Cr.

Aceasta a fost o scurtă sinteză a istoriei tracilor şi a românilor majoritari din Bulgaria, dar desigur la fel de interesantă ar fi şi o relatare a istoriei desnaţionalizării românilor din Grecia, Serbia/Yugoslavia, Ungaria, Transcarpatia, Carpaţii Păduroşi, o istorie a abuzurilor şi atrocităţilor comise de ruşi în Bucovina, Ţinutul Herţa, Basarabia, în cele trei judeţe din sudul Basarabiei, dar şi a românilor dintre Nistru şi Bug până în Crimeea. Toate acestea ar putea fi tratate într-o singură lucrare de istorie a românilor multimilenari, care să ne arate în primul rând nouă cine suntem şi cine am fost, precum şi felul în care un popor iubitor, îngăduitor şi primitor, a fost „tratat” de-a lungul istoriei, de diverse imperii care au luat de la noi aproape tot ce se putea lua, de la Orfeu şi gemenii divini Apollon/Artemis până la resursele minerale, iar noi le-am dat tot ce-am avut mai bun, fără să le cerem nimic, ne-am comportat ca un popor dăruit de Dumnezeu, iar într-o bună zi ne vom primi răspalata.



Reminiscenţele cele mai evidente ale prezenţei tracilor în Europa le aflăm astăzi astfel: trecând Dunărea la sud – aromânii şi românii din sudul Bulgariei, nordul Greciei, Albania şi Macedonia mică - mai ales în zona lacului Ohrid, românii din Valea Timocului- fosta TRIBALIA - şi Banatul sârbesc până la Novisad; în Bosnia Herţegovina megleno românii, istroromânii din pen.Istria, ilirii - albanezii pe coasta dalmată, la nord de Veneţia ajungem la friulani - friulana limba lui "ce mai faci"; trecem dealul trecem valea (limba tracă era o limbă dialectală cu numeroase graiuri şi dialecte) şi ajungem în Tirolul de Sud unde încă se mai vorbeşte pe două văi landina, evident foarte înrudită cu friulana; trecem munţii în Elveţia şi ajungem la romanşi, limba retroromană fiind 50% română - "Bab nost' car eşt'n cer" este primul vers din Tatăl Nostru; în Belgia şi zone restrânse din Franţa se mai vorbeşte valona, în sudul Franţei, precum şi într-o zonă restrânsă din Pirinei, se mai vorbeşte occitana-la langue d'oc, care este protoromâna, iar în Franţa prima limbă vorbită a fost la langue romanesque, în Pirinei şi la nordul acestor munţi trăiesc bascii popor de origine tracă, la sud de Pirinei ajungem în Catalunia - catalana, o derivatie a unui dialect occitan, fiind o limbă mult mai apropiată de limba română decât spaniola; de studiat în aceeaşi idee sunt dialectul napoletan şi sard, dialectul sicilian, precum şi limba corsicană, despre care nu am informaţii, dar care în mod sigur sunt derivaţii ale acleiaşi limbi străvechi. Mai există încă români în Transcarpatia, Maramureşul unguresc, Carpaţii Păduroşi în Polonia şi pe câteva văi din Munţii Tatra în Slovacia, „brânza” fiind produsă de aceştia şi omologată de Uniunea Europeană.
Dar iată cum arată „Tatăl Nostruîntr-o altă extremitate a continentului, şi anume  în Anglia, unde galezii, ramură celtică, vorbesc limba galezăcymru, pronunţat căm-râi, vorbită în Wales - Ţara Galilor:

            Pherintele nostru cela ce eşti în cheri
            Svinteascoese numele teu,
            Facosea voe ta, cum en tzer ase şi pre poementu
            Poene noastre du nuo asteze
            Shi lasza noo datoriile noastre,
            Cum şi noi se loesoem datornicilor nostri
            Şi nu dutze pre noi la ispitire
            Tze ne mentueşte pre noi de viclenii. Amin
(Conform Prof.univ.dr.ing. Alexandru Măruţă).



“TATĂL NOSTRU” din Tara Galilor / Wales din Regaul Unit ( Publicat de către istoricul englez J.Chamberlayn in anul 1715 / `Dacia Magazin` nr 5, iunie 2003 ).

Poerinthele nostru, cela ce esti en cheri
Svintzasca-se numele Teu
Vie emperetzia Ta
Facoesa voe Ta
En tzer asa si pre poement
Poene noastre datorii le noastre
Cum si noi le loesoem datornicilor nostri
Si nu dutze pre noi la ispitire
Tze ne mentuieste pre noi de vi(c)leanii !
Amin !


De fapt cea mai mare minciună a istoriei, întreţinută cu multă abilitate de Vatican, şi apoi de toate statele occidentale, este originea romană/latină a limbii popoarelor fostului imperiu, limbă care s-ar fi format prin latinizarea limbii lor străvechi, de asmenea originea limbii române este pusă pe seama latinizării limbii trace, deşi Imperiul Roman a cucerit numai o parte a Daciei, iar latina a fost o limbă de cabinet folosită numai în administraţie.

Realitatea este că toate popoarele Europei îşi au originea în Carpaţi, în Tracia Mare, inclusiv şi în primul rând grecii şi romanii, primii falsificatori ai istoriei, deoarece „Vechea Europă” este aici în Carpaţi, iar toate limbile europene sunt derivaţii ale limbii trace.

Aici a fost „leagănul civilizaţiei”, civilizaţia tracă a fost anterioară tuturor civilizaţiilor antice atât ale Orientului Apopiat cât şi ale Mediteranei; bazinul Dunării pe ambele sale maluri a fost „vatra” culturii universale, iar acest lucru este cunoscut, după cum la un anumit nivel ezoteric se cunoaşte că aici în Carpaţi se află principalul canal energetic al planetei, de aceea suntem supuşi unui război magic, deoarece se urmăreşte cucerirea acestui omphalos al planetei, iar prin cucerirea lui ezoterică toată rasa albă dar şi întreaga umanitate este pusă în pericol. Naţiunile Europei, dar mai ales Germania, Franţa şi Rusia, ar trebui să realizeze că supravieţuirea lor depinde în primul rand de salvarea sfântului neam românesc şi a spaţiului energetic- spaţiului matcă al rasei albe şi al Terrei.

Am folosit direct sau indirect în această incursiune istorică ultrarapidă epopei, literatură patristică, documente şi lucrări ştiinţifice scrise de mari români dar şi de mari şi oneşti cronicari, cercetători şi istorici din întrega lume de la Homer şi Herodot(anagrama lui Theodor, nume de trac) la Augustin Deac şi extraordinarul Adrian Bucurescu.

B. Religia ortodoxă este mai apropiată de teologia apostolilor, de invăţăturile lui Iisus Christos - Aizus Christheos (care se traduce prin Aizus- fiul, Chris - de aur, Theos - zei, deci Fiul Zeilor Blonzi), este mai pură, este mărturisitoare; poporul român este popor apostolic fiind creştinat de Sfinţii Apostoli Andrei, Pavel şi Filip, care au primit misiunea la Sinodul Apostolilor, ţinut la Ierusalim în anul 50e.n. Astfel, conform scriitorului martir Hipolit Romanul(170-235 e.n.) „Andrei a vestit cuvântul Evangheliei sciţilor şi tracilor”; Sfântul Apostol Pavel a creat „primul nucleu uman şi liturgic al creştinismului”, anterior celui practicat la Roma sau în alte părţi ale Europei la Philippopolis, fosta cetate a tracilor sudici Pulpudava, actualul Plovdiv, unde i-a lăsat pe ucenicii săi Luca şi Timotei, români localnici, să-i continue opera; conform lui Pseudo Abdia, episcop galo-latin din sec.V, Sfântul Apostol Filip „după înălţarea la cer a Mântuitorului a predicat cu ardoare Evanghelia timp de 20 ani neamurilor din Scythia” unde „a hirotonisit preoţi şi diaconi în diverse locuri(din Scythia) şi chiar un episcop, întrucât a fondat aici, mai multe comunităţi”.

Uşurinţa, râvna, dorinţa şi rapiditatea cu care tracii au primit noua învăţătură creştină a fost remarcată de însuşi Strabon, istoric grec contemporan cu Iisus, când spune că “râvna religioasă a fost de când lumea, caracterul precumpănitor al firii lor”. În aceeaşi idée Nicolae Iorga zice “căci legea cea nouă se potrivea în mai multe privinţe cu legea cea veche a dacilor…Aceeaşi sete de jertfă, acelaşi dispreţ pentru viaţă, aceeaşi râvnă pentru lăcaşul ceresc al veşniciei sigure, aceeaşi credinţă într-un Dumnezeu de lumină, aceeaşi taină şi aceeaşi frăţie”

Poporul român, a îmbrăţişat creştinismul în limba lui maternă. Mărturie stau inscripţiile de pe monumentele funerare, toate scrise în limba română. Al doile argument, şi cel mai important al acestei teze, este multitudinea de cuvinte daco-româneşti folosite în cultul religios creştin cum ar fi azimă, Aleluiam, Amin, Arhanghel, Biblie, a boteza, chilie, cruce, cristelniţă, Evanghelie, duh, har, Hristos, icoană, martir, pască, Pământ, Postul Paştelui, sihastru, smerenie, taină, tron ceresc,etc. Poporul român a transpus şi a folosit expresii străvechi corespunzătotor înţelesului lor spiritual ancestral, astfel au spus Biserică şi nu Ecclesia, Împărăţia lui Dumnezeu şi nu regnum ca la Roma; pentru Maria folosim denumirea/supranumele de Fecioara şi nu termenul generic virgo; folosim termenul Înviere şi nu Resurectio, Dumnezeu Tatăl, Fiul, Fiul care a şezut la dreapta Tatălui, etc.

Se cunoaşte faptul că până la anul 313, în Imperiul Roman de Apus, ca şi în cel de Răsărit, creştinii erau prigoniţi, torturaţi, ucişi; astfel cei ucişi în numele creştinismului sunt consemnaţi de Istorie, ca martiri. Poporul român a dat numeroşi martiri, atât în Dobrogea românească cât şi în cea „bulgărească”, câteva zeci de martiri sunt consemnaţi; în cele două Moesii-superioară şi inferioară, peste 90 de martiri printre care preoţi şi episcopi. În toate aceste regiuni româneşti s-au format mitropolii si episcopate româneşti, inclusiv în Panonia Superioară şi în cea Inferioară, precum şi la nordul Dunării, cum ar fi Mitropolia Tomisului care avea în subordine în sec.V, 15 episcopii, episcopia de la Durostorum(Silistra), episcopia de la Remetiane-Remesiane(Bjela Palanka) ridicată la rang de Mitropolie de către împăratul Justinian(daco-român), episcopia de la Sardica(Sofia) unde la anul 532-537, românii au construit biserica Sfânta Sofia, episcopiile de la Scupi(Scoplile), Singidunum(Belgrad), Iskar, Mitroviţa, Negotin, Costolat, Ciupria, mănăstirea de pe Muntele Rila, etc.

Este extrem de important faptul că numeroşi înalţi prelaţi români au participat la cele şapte Concilii Ecumenice şi Sionoade ale Bisericii Creştine din primele veacuri ale mileniului I, unde datorită înaltei pregătiri teologice, care avea la bază telogia monoteistă multimilenară a tracilor, şi-au adus o contribuţie extrem de importantă la elaborarea unor dogme şi precepte ale teologiei creştine, ale dogmei creştine. Astfel la primul Conciliu Ecumenic de la Niceea, în Anatolia, convocat de împăratul Constantin cel Mare(român născut în Niş-valea Timocului), cînd s-a formulat „Crezul creştinismului”, au participat peste 300 episcopi  in marea lor majoritate  daco-români, cum ar fi Teofil al Tomisului, Dacus din Scupi, Dominus din Sirmium(Mitroviţa), Protogenes din Sardica, „toţi renumiţi prin bogăţia ştiinţei şi prin modestia spiritului lor” . La Sardica, important centru ecleziastic românesc, s-au ţinut mai multe Sinoade regionale - la porunca lui Constantin cel Mare să se adune episcopii din Răsărit ca şi cei din Apus în „Sardica, metropolă a neamului dacilor”. De exemplu la cel din anii 343-344, au participat 80 episcopi din peste 40 eparhii de pe teritoriile Moesiei, Illiriei, Daciei, Dobrogei şi Panoniei, episcopi care erau absolut toti români.

S-au individualizat două şcoli daco-româneşti teologice şi literare, şi anume. Şcoala de la Tomis, şi Şcoala de la sudul Dunării de Jos. Dintre numeroasele eminenţele teologice pe care le-a dat neamul românesc în această perioadă protoromânească, enumerate de Dr.Nestor Vornicescu, sunt evidenţiaţi în primul rând Ioan Cassianul, Ioan Maxenţiu, Dionisie Exegetul şi Niceta Remesianul - Episcop de Remesiana, care îl vizitează pe Paulin de Nole, Episcop de Nola şi care la rândul lui în poemele sale „Despre întoarcerea lui Nicetas” şi „Despre Dacia”, are cuvinte deosebit de laudative despre acest mare teolog ca şi despre neamul nostru. Printre altele Nicetas din Remesiana este autorul unuia dintre primele manuale de muzică din lume – „De spalmodio bono”, iar el a compus renumitul imn „Te Deum Laudamus”- care este o simbioză melodică între analogii arhaice ale colindelor româneşti şi cântările liturgice bizantine şi gregoriene de mai târziu. Acelaşi autor îl menţionează pe Aethicus Histricus, care după o călătorie de peste 5 ani în jurul globului, a scris o lucrare fundamentală, intitulata „Cosmographia” în limba daco-românească, limbă considerată sacră multe milenii; la cererea unor prelaţi europeni, a tradus lucrarea în latină adaptând multe cuvinte româneşti; această lucrare reproducea alfabetul daco-român compus din 23 de litere, alfabet în care sistemul vocalic românesc unic în lume - A-E-I-O-Ă-Â-U(onomatopeile râsului şi plânsului) este desigur prezent. Această lucrare a ajuns la toate curţile europene, până în Spania unde l-a influenţat pe Sfântul Isidor de Sevilla; de asemenea lucrările scrise în latină ale Sfântului Ioan Cassian, episcop de Tomis, au beneficiat de sute de ediţii, tipărite în diverse culturi creştine; Ion Maxenţiu a scris 8 tratate ecleziastice în limba latină; Dionisie Românul supranumit „Smeritul” din Constanţa, invitat de papa Ioan I la Roma la anul 526, „a ajuns la o nouă numerotare a anilor, creând noua Eră cu Anno Domini de la Christos”(conform cu „Pagini din Istoria Bulgariei” de Prof.dr. Augustin Deac, din care citez, sintetizez în acest subcapitol).

Majoritatea episcopiilor româneşti din sudul Dunării au făcut parte din Dioceza Vulgarorum(deoarece Vaticanul considera că traco-românii vorbesc.....latina vulgata) ce aparţinea administrativ de Roma, şi doar o mică parte dintre ele au aparţinut administrativ de Constantinopol. După creştinarea bulgarilor şi a slavilor, lupta dintre Roma şi Constantinopol s-a acutizat, românii fiind prinşi la mijloc, iar în cele din urmă sacrificaţi de Roma. La Sinodul ecumenic de la Constantinopol de la 869-870, Roma a pierdut Dioceza Vulgarorum în favoarea Constantopolului. Papa Ioan al VIII-lea la 26.august 880 emite un Decret episcopal prin care „se concede bisericii slavone să celebreze Messa(Liturghia) în limba slavonă”, permiţînd astfel răspândirea limbii slavone în teritoriile româneşti unde liturghia se ţinea în limba română; această măsură a fost luată pentru a împiedica grecizarea acestor ţări, măsură prin care românii au fost sacrificaţi, iar ei din nefericire au acceptat de frica grecizării.

Aşadar acest proces complex de formare a noilor state şi de desnaţionalizare a românilor autohtoni, deşi îndelungat, deoarece opoziţia românilor a fost lungă şi plină de dârzenie în a-şi păstra limba în biserică, dar şi privilegiile administrative, a dus încet dar sigur la desnaţionalizarea cvasitotală în anumite regiuni a românilor în aproape toate teritoriile de la sudul Dunării până în Panonia superioară şi Munţii Tatra, unde ungurii au profitat şi ei din plin, după creştinare, maghiarizînd forţat românii trăitori/autohtoni de aici, familiile nobiliare pentru a-şi păstra privilegiile străbune fiind obligate să se maghiarizeze. Iar atunci când boierii s-au desnaţionalizat, satele moşiei împreună cu sătenii legaţi de moşieri, i-au urmat pe aceştia.

Astfel, încet dar sigur, românii făritorii unei istorii şi culturi multimilenare, au fost şterşi din trecutul acestor state înfiinţate pe teritoriile strămoşeşti ale multimilenarului nostru neam – procesul s-a acutizat după 1877, dar mai ales după sovietizarea Bulgariei şi a Serbiei. Românii care le-au dat cultură, de la scriere la administraţie, muzică, arta ţesătoriei, olăritului, arhitectură şi urbanism, dar şi lumină creştină, nu mai sunt recunoscuţi, sunt inexistenţi, sau au o existenţă tăcută, un întreg mileniu a fost astfel îngropat. Peste 200 de lucrări, cronici şi documente au dispărut sau sunt declarate dispărute, de la însemnările zilnice ale lui Criton, cronicarul împăratului Traian, sau cele scrise în limba geto-dacilor de către poetul roman Ovidiu Naso, initiat in misterele zalmoxiene, până la cronici bizantine şi istorii ale unor autori europeni. Toate statele nou înfiinţate după anul 1000, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Ucraina, Rusia dar şi bătrâna şi vicleana Grecie, precum şi Vaticanul şi Viena, au făcut eforturi mari pentru a-i şterge pe români din propria lor istorie, pentru că le datorează românilor enorm şi anume toată cristalizarea lor ca neamuri civilizate şi creştine, inclusiv şi mai ales grecii, etruscii şi latinii care au plecat cu zeii în spinare din Carpaţi; apoi şi-au construit o întreagă mitologie şi cultură care stă la baza civilizaţiei europene în toate lucrările oficiale. Dar noi românii trebuie sa ne revendicăm rolul de întemeietori de mitologii, civilizaţii şi culturi, de civilizatori, precum şi acela de Veghetori ai OMULUI.



C. Religia noastră ortodoxă a încreştinat obiceiuri, rituri şi ritualuri care sunt reminiscenţe ale religiei trace, religie monoteistă care a stat la baza marilor mituri ale Sumerului, Greciei, Persiei, ale civilizaţiei vedice, ale etruscilor, ale civilizaţiei minoice, ale Romei şi ale Apusului celtic, dar şi la baza dogmei creştine, aşa cum am arătat deja pe scurt; între naşterea, viaţa, moartea, învierea, ridicarea la cer a Gemenilor Divini şi viaţa lui Aizus Christeos există o similitudine cvasitotală, iar calendarul ortodox are foarte multe zile sfinte, sărbători preluate/suprapuse cu cele din calendarul sfânt al tracilor, începând cu 25 decembrie – naşterea lui Apollon şi Artemis care este şi naşterea lui Iisus, până la 14 septembrie CRAGOS/ Ziua Crucii şi 26 octombrie ziua în care gemenii divini au ajuns în Palatul Ceresc, denumită DEM-ETER, zi care a devenit Sf.Dumitru, conform lui Adrian Bucurescu. Aşa se explică de fapt influenţa majoră a preoţilor traco/români în realizarea dogmei creştine şi a muzicii liturgice. Conform aceluiaşi mare autor notele muzicale ÎN NUMĂR DE 8, cifră care îi reprezenta pe Gemenii Divini şi fraţii lor de lapte, au fost denumite de traci şi reprezintă incantaţii magice adresate Gemenilor Divini. Astfel notele bizantine. PA, VU, GA, DI. KE, ZO, NI, PA, conţin următoarea formulă sacramentală: PA VUGA DI KEZO NIPA, adică „Fie slăviţi Cei Doi Copii ai Cerului!” Notele muzicale ale Europei catolice, EVIDENT TOT ÎN NUMĂR DE 8, extinse în toată lumea sunt: DO, RE, MI, FA, SOL, LA, SI, DO. Textul sacru este DO REMI FA SOL LA SIDO şi se traduce prin „Cei Doi Tineri să fie slăviţi de comunitate(templu)”.



Ultimul cuvânt al acestui subcapitol, este un omagiu închinat civilizaţiei trace şi al legăturii organice dintre cele două religii. Este vorba de palindromul magic redat şi descris de Adrian Bucurescu în minunata sa lucrare „Dacia Divină”. Un palindrom se caracterizează prin faptul că poate fi citit la fel din orice direcţie. Aşadar:


S A T O R

A R E P O

T E N E T

O P E R A

R O T A S



Traducerea: Prea Curata L-a înălţat(înviat) din pământ(din moarte) pe Cel Pribeag.
Este vorba desigur de Maria/Floare de măr, şi de Fiul Său  Apollon.
Cred că orice român îl poate folosi ca rugăciune sau descântec aşa cum a fost folosit până...în sec.XVIII, iar acest lucru nu contravine religiei creştine deoarece este vorba despre Maria şi Fiul Divin Apollon/Aizus. Sunt convins că va avea efect cu condiţia să fie spus....fierbinte ca orice incantaţie religioasă.

De fapt şi în acest domeniu trebuie restabilit un adevăr profund, şi anume religia creştină este religia zalmoxiană modificată, Noul Testament creştin fiind Noul Testament al tracilor care i-a fost revelat lui Apollon. Esenienii au preluat religia zalmoxiană/creştinismul de la ostaşii traci/macedoneni din armata lui Alexandru cel Mare şi au pus bazele Bibliei întemeind creştinismul. Biblia, din nefericire, ca şi întrega doctrină teologică creştină a suferit unele influenţe...telurice, şi anume: numărul 666 este considerat numărul Diavolului,  şi a fost introdus pentru a-i ataca magic pe Gemenii Divini dar si religia creştină zalmoxiană, şi nu în ultimul rând pe traci întemeietorii de neamuri şi teologii luminoase. Acest număr este sfânt la traci deoarece Gemenii Divini revin pe Pământ odată la 666 ani, si trăiesc 42 ani.  666 este numărul omului, deoarece atomul de carbon conţine 6 protoni, 6 neutroni şi 6 electroni. De asmenea numărul 13 nu este un număr malefic, este numărul celor 12 Apostoli+Apollon, precum şi cei 12 apostoli+Aizus Christeos; iar 12 sfere de aceeasi dimensiune se lipesc perfect de o a 13-a sfera identică, cu alte cuvinte acest număr este o constantă cosmică.  Rămâne să răspundem unei întrebări uriaşe: cine a fost Aizus Christeos? A fost o reâncarnare a lui Apollon sau a fost un alt Copil al Cerului/Luminii, al Tatălui Ceresc? Într-o zi luminată vom afla. Oricum, şi în acest fel ne explicăm de ce religia creştină a fost şi este atacată prin toate metodele posibile, iar acum este atacată aici în România, deoarece începând cu Orfeu, tracii au fost....creştini. 
D. "Grădina Maicii Domnului"- HAR-DEAL este aici, lucru recunoscut şi de Papa Ioan Paul al II-lea - Voicilă după numele lui adevărat - român după tată din Carpaţii Păduroşi, conform unor studii realizate de un cecetător polonez, care de fapt nu este primul papă de origine română din istoria multiseculară a papalităţii. De altfel vizita în România a Papei Ioan Paul al II-lea nu a fost de loc întâmplătoare şi a avut o profundă semnificaţie simbolică şi magică;
întotdeauna întreba „ce face dragul meu popor român” deoarece cunoştea limba română. Papa Ioa Paul al II-lea a numit România „Grădina Maicii Domnuluişi a binecuvântat-o astfel:
    „Cu ajutorul lui Hristos, vei fi protagonista unei noi perioade de entuziasm şi curaj, vei fi naţiune prosperă, pământ roditor de bine, popor solidar şi făcător de pace, Dumnezeu să te ocrotească şi să te binecuvânteze mereu”. Cuvântare plină de un ...viitor cunoscut, cu cuvinte cheie şi încheiată cu o uriaşă rugăciune magică.
E. Poporul român nu a avut în istoria sa războaie civile, războaie de cucerire, nu a avut Inchiziţie, nu a avut o vînătoare a vrăjitoarelor, nu a omorât şi prigonit pe templieri, nu a avut lagăre de exterminare - în paranteză trebuie să amintim că acestea au fost înfiinţate de englezi în Africa de Sud în războiul deosebit de dur cu burii de origine olandeză, iar arma biologică a fost folosită pentru prima oară tot de englezi în lupta cu indienii algonkini din America de Nord-etc;

F. Poporul român a apărat porţile Europei de invaziile barbare, marii cavaleri ai creştinătăţii precum Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Iancu Corvin de Hunedoara şi fiul său Matei Corvin precum şi Constantin Brâncoveanul martirul, dar şi Asăneştii de la întemeietori până la ultimul, au fost pavăza Europei. Dacă ei nu ar fi existat Europa occidentală ar fi fost cucerită de musulmani, iar la Viena, astăzi ar fi cântat muezinii în minarete.

G. Poporul român până la 23 aug.1944 nu a fost cucerit niciodată în istorie, deoarece cultura şi spiritualitatea noastră au fost superioare tuturor popoarelor invadatoare, care au cucerit parţial şi vremelnic anumite teritorii româneşi, începând cu romanii şi terminând cu ruşii. Anumite teritorii au rămas în posesia noilor state înfiinţate după anul 1000, state a căror cultură şi limbă sunt influenţate major de cultura şi limba tracoromânilor. Nici chiar Rusia, deşi ne-a adus cu tancurile un sistem ostil omului - o teologie inversată în care Dumnezeu a fost înlocuit cu opusul lui - Satan/ Marx şi apostolii săi - nu a reuşit să distrugă spiritualitatea şi credinţa noastră strămoşească.



8. În aceste condiţii, dacă dorim să ne întoarcem pe verticala spiritului, dacă dorim cu alte cuvinte să ne salvăm, trebuie să construim statul viitorului care va fi un stat creştin democrat, un stat bazat pe promovarea valorii spiritiuale a omului, un stat bazat pe credinţa totală în valoarea spirituală a martiriului lui Iisus, si nu  în ultimul rand, bazat pe potenţialul omului total, crescut şi educat în religia creştină. Liberul arbitru va crea posibilitatea ca dreptul la diferenţă să funcţioneze, cu condiţia de a păstra o bază comună, şi anume virtutea morală a crediinciosului şi a laicului liberal, fundament al progresului. Cu alte cuvinte o unificare a paradigmei Tomasiene cu aceea a lui Kant, va crea premisele unei virtuţi înalte a tuturor membrilor societăţii. Statul ar trebui condus prin alegeri fie de virtuosul crediincios - creştin democratul naţionalist luminat - sau de virtuosul laic-liberalismul modern derivat din concepţia kantiană - dar statul va fi declarat prin constituţie ca stat creştin democrat. În acest fel excesele naţionaliste precum şi cele liberale, nu vor fi posibile. Cea mai mare parte a averii statului se va afla în mâinile clasei mijlocii care va deveni cea mai dezvoltată clasă a statului, şi evident va fi motorul economic al său. Participaţiunile statului + partcipaţiunile clasei mijlocii - aprox. 30% + 40% = 70%. Capitalul extern va avea aprox. 30%. în acest fel statele se vor dezvolta armonios, fără a fi cucerite economic-financiar de marile trusturi/puteri.

Învăţământul va fi preponderent creştin, cel puţin în cursul primar, secundar şi liceal. Obiectul cunoaşterii va fi spiritul, iar scopul va fi evident înălţarea la cer în lumea de dincolo a spiritului trevzit încă din timpul vieţuirii terestre. Desigur pare ireal, dar statul utopic al lui Platon, un stat spiritual, poate fi realizat numai prin religia creştină, prin morala creştină, prin dragostea şi iubirea aproapelui, sau cu alte cuvinte prin experienţa trăită a Dumnezeului întrupat în Fiul Său. Într-un stat creştin în care morala "dreaptă" creştină va fi dominanta socială, stânga politică este o imposibilitate logică, aşadar cavalerii răului vor postula în van, deoarece nu vor mai avea adepţi. Presupunând că aceştia se vor mai naşte şi vor avea curajul să iasă în Agora, vor fi "trataţi" ca instigatori/atentatori la siguranţa statului şi vor fi condamnaţi la asceză, sacroterapie şi muncă în folosul societăţii, cu alte cuvinte vor fi obligaţi să facă bine şi să înveţe a iubi. Antagonismele şi controversele raţiune-spirit, cutumă-lege, drept natural-drept raţional, ceea ce este-ceea ce trebuie să fie, normativitate-facticitate,etc. vor fi atenuate până la desfiinţare de către virtutea înaltă creştină a membrilor societăţii. Scopul final al statului creştin este întoarcerea la omul absolut, întoarcerea în paradisul pierdut, întoarcerea la scala temporală din care am fost goniţi. În acest sens şcolile misterelor se vor unifica cu Biserica şi se vor deschide, vor coborî în Agora. Cunoaşterea spirituală va fi accesibilă tuturor, deoarece magia si filosofia se vor intoarce in templul pe care l-au părăsit. În realitatea terestră se va instaura o ierarhie spirituală, compendiu al ierarhiei celeste – aceasta este de fapt baza teoretică a unui partid de dreapta.

Din punct de vedere al tipologiei puterii, Max Weber a enunţat trei tipuri juridice de dominaţie: tradiţional, charismatic şi legal. Din perspectiva acestei tipologii, varianta noastră este o combinaţie a tipului tradiţional cu cel legal, deoarece toţi cetăţenii cred într-un "ieri etern" dar şi într-un „mâine etern”- întruparea lui Dumnezeu în Fiul Său, dar şi în revenirea Fiului - iar conducătorul statului este ales prin alegeri libere. Va fi legitimat nu ca uns automat al Creatorului pe Pământ prin moştenirea tronului, ci ca uns de către popor pentru a fi unsul lui Dumnezeu, iar această ungere va fi consacrată în Biserica Neamului şi apoi în Parlament. Această variantă nu excude regalitatea, din contră, aducerea unui prinţ de neam regal va conferi o sacralitate suplimentară statului creştin. Va fi deci un conducător consacrat ritualic, acceptat şi ascultat datorită legalităţii alegerii sale şi a virtuţii sale înalte creştine. Asceza şi virtutea creştină a conducătorului statului, precum şi a tuturor reprezentanţilor puterii vor fi coordonatele definitorii ale statului creştin. Acesta trebuie să redevină regele mag, conducătorul cu o spiritualitate desăvârşită aşa cum au fost regii traci de la Burebista la marii voievozi români-Muşatinii şi Basarabii, descendenţi ai nobililor/sacerdoţi traci.

Uniunea Europeană, în aceste condiţii nu poate fi decât o federaţie de state ecumenice, Biserica creştină va deveni una, iar Constituţia Europeană va avea prevederi clare legate de religia creştină - coloana vertebrală a Uniunii; statele vor fi creştine şi nu laice. Laicitatea va avea acces la guvernare şi va putea participa la aceasta numai prin virtutea înaltă a laicilor adepţi ai liberalismului modern, derivat conceptual din teoria filosofică kantiană, aşadar alternanţa la guvernare va fi asigurată de virtuosul neoliberal şi virtuosul creştin. De altfel în noile condiţii, ale înaltei spritualităţi creştine, laicii vor fi din ce în ce mai puţini, deoarece virtutea lor va deveni cvasiegală cu aceea creştină, aşa încât vor deveni creştini prin liberul arbitru, prin valoarea superioară a moralei creştine, o valoare asumată şi trăită până la sacrificiul suprem. Rezultat final al trăirii în transcendent: contopirea sinelui individual în sinele total al creatorului, aşadar revenirea în eternitate a omului îndumnezeit, omul îşi va regăsi fericirea pierdută. Omenirea se va putea transmuta pe altă planetă şi/sau în universul cu 4 dimensiuni.

Trecerea la statul creştin se poate realiza printr-o soluţie intermediară şi anume statul liberal, condus de Partidul Naţional Liberal modern cu accente socio-liberale şi naţionaliste, paradigma lui Kant fiind stindardul spiritual al acestuia, credo-ul aplicat al unui partid curat din punct de vedere moral. Evident, nu mă refer aici la actualul Partid Naţional Liberal creat în laboratoarele securităţii, care printr-un act ilegal a renunţat la moştenirea Gojdu, şi lucru şi mai grav, a "retrocedat" prin falsuri judiciare, comunităţii maghiare ceea ce nu a avut niciodată în istorie, şi anume toate centrele istorice ale oraşelor din Ardeal, construcţii care au fost realizate în perioada Imperiului Austro-ungar prin colectă publică. Românii din Harghita şi Covasna sunt asimilaţi forţat sau plătiţi pentru a pleca de către maghiari( acest neam amestecat, care a rămas migrator atât spiritual cât şi prin comportament agresiv/şovin, în ciuda trecerii timpului).
De asemenea tot „liberalii” au realizat cea mai „reuşită privatizare” atunci când au vândut BCR sub nivelul patrimonioului, iar aceasta era cea mai importantă bancă a României.


Acest partid, trebuie să treacă printr-un proces de purificare doctrinară şi umană, să-şi extirpe toţi troglodiţii comunişti infiltraţi de la început în partid, precum şi pe fii şi nepoţii acestora, deoarece au fost educaţi şi crescuţi diform, altfel va rămâne definitiv un partid de decor, un partid infectat de la vârf în jos, aşa cum este acum, un partid creat de eşaloanele securităţii comuniste.

Liberalul modern, în acest caz, al schimbării radicale a Partidului, al întoarcerii sale la origini, trebuie să fie un stoic modern, aşadar altruistul perfect. NIMIC PENTRU NOI, TOTUL PENTRU NEAM, poate fi sloganul acestui adevărat partid liberal, credo-ul aplicat al acestuia. Preşedintele acestui partid poate fi în aceste condiţii, cu o pregătire atentă, viitorul lider care poate primeni partidul, care îl poare aduce pe această linie ascendentă. Atenţie însă, acest drum este o Golgotă, nu o muncă a lui Sisif, şi în niciun caz un scenariu de campanie care după accederea la putere să fie aruncat la coş şi dezavuat, trebuie să fie un drum asumat permanent, iar cine porneşte pe acest drum trebuie să meargă până la capăt, adică până la sacrificiul suprem, numai astfel mai poate fi primenită societatea românească actuală, precum şi întreaga societate modernă. Condiţia puterii este, conform învăţăturii lui Hristos, o condiţie a jertfei - Marcu 10, 42-45: "căci nici Fiul omului n-a venit să I Se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru (cei) mulţi".

De aceea liberalii trebuie să fie conştienţi de acest rol şi să şi-l asume TOTAL. Liberalismul interbelic a eşuat lamentabil tocmai din cauză că nu a fost asumat până la capăt, datoria nu a fost împlinită în totalitate.

În această perioadă trebuie trecut la regalitate, în conducerea ţării fiind adus un prinţ de neam regal, probabil din casa regală a Scoţiei, aşa cum Nostradamus în catrenele sale a prevăzut (în interpretarea celui mai mare erudit modern, regretatul Vlaicu Ionescu). Să nu uităm că scoţienii sunt înrudiţi cu tracii, şi poate tocmai de aceea se va închide un arc în timp.



9. Acest moment al întoarcerii la credinţă, poate fi, şi probabil va fi, o creaţie a lumii de sus, foarte posibil, printr-un eveniment numinos - "ceva ce nu s-a mai văzut", un fenomen/eveniment/marker, respectiv a doua venire a Fiului pe Pământ, aşa cum este descrisă în Biblie, care este o carte revelată(Noul Testament fiind se pare creat de Apollon tracul). Descoperirea recentă a celei de a douăsprezecea planete - Eris/Nibiru (pe care de altfel sumerienii, şi nu numai ei, o cunoşteau) a bulversat lumea ştiinţifică. Este posibil ca această planetă să fie artificială, şi ea să fie nava/slava lui Dumnezeu(al 7-lea cer), care odată la 3600 de ani se apropie de Pământ în punctul maxim - centura asteroizilor. Se pare că acest moment va fi anul 2012 - mayaşii care au avut cele mai precise calendare, au prevăzut sfârşitul acestui ciclu uman în anul 1987, şi începutul altui ciclu în 2012 - cu alte cuvinte "a doua venire" - "intrarea în glorie" coincide cu sfârşitul şi în acelaşi timp cu un nou început al omenirii, cu REVELAŢIA, aşa cum textele sacre o afirmă. În această perioadă adevărul ne va fi revelat. Probabil ADN-ul uman va fi modificat, de la 2 la 12 spirale. Sistemul nostru solar va intra în centura fotonică(vezi "Anul 2012 şi schimbările majore prin care trecem" din www.esoterism.ro, material care trebuie privit cu oarecare reţinere, aşa cum trebuie să analizăm toate materialele de pe NET - şi totuşi...).


În această perioadă va avea loc lupta finală dintre Cavalerii Luminii şi Cavalerii Întunericului, luptă din care Lumina Creatorului va învinge, aşa cum este şi logic, cu alte cuvinte nu vom fi lăsaţi să distrugem Creaţia. Această luptă se dă aici în Carpaţi, iar intensitatea acestui război o simţim pe pielea noastră, mai ales că suntem pasivi, nu înţelegem încă miza enormă a acestei lupte. Implicarea nostră este ultranecesară, şi o putem face prin concentrare meditativă, prin racordare spirituală pe lungimea de undă a Sfântului Duh, de unde vom primi energie pozitivă şi adânc lucrătoare.

Cap. 4

10. DUMNEZEU ŞI FIUL SĂU OM



Dragă cititorule, aceste randuri nu este decât o încercare umilă de a dialoga, izvorâtă din dragostea de OM. Schimbarea de paradigmă prin prisma acestei meditaţii, trebuie înţeleasă ca o schimbare de program, o reprogramare cvasitotală a omului, venită din nefericire din interior/jos , prin paradigmă înţelegându-se, în sensul cel mai larg, un mod de a vedea lumea - origine, scop, finalitate. Aceasta uriaşă schimbare de paradigmă despre care am vorbit, a dus o lume multimilenară spre dezastru în numai câteva secole.

Omul este într-un anumit fel, sau poate în primul rând, un computer bio, parte a marelui computer universal , aşa cum marele Ioan Petru Culianu a sugerat în ultimele sale lucrări, iar acest computer este programat de Creator şi, ne permitem să adăugăm, nu poate funcţiona armonic în afara programului spiritual/religios.

Dumnezeu în Lucrarea Sa spirituală, transformă permanent energetic şi vibratoriu energia Sa lumină în materie şi invers, iar pe om la situat la limită în planul fizic al materiei grele, toate acestea pentru a nu se disipa pe Sine în neant; acest strat limită este o combinaţie de energie pozitivă şi negativă, DE ORDINE ŞI HAOS, menirea OMULUI fiind de a Recrea Ordinea; acest strat în totalitatea lui împiedică disiparea LUI în exteriorul neantic, prin reflectarea energiei din universul cu trei dimensiuni către EL; este o sublimare prin universuri crescătoare dimensional, spaţiul timp se dilata dinspre centrul sferei cereşti spre stratul limita prin universuri descrescatoare pana la Univerul cu 3 diemnsiuni; în centru este RAŢIUNEA ŞI TOTALITATEA SPAŢIO-TEMPORALĂ, ESTE DURATA FĂRĂ DE SFÂRŞIT/DE JUR ÎMPREJURUL TOTAL.

Omul oglindă, aşadar, situat la limita externă a Creatorului, dăruit cu liber arbitru limitat, se poate întoarce în lumină sau poate rămâne în materia grea, pentru a fi într-un anumit ciclu de vieţi o oglindă lucrătoare. Dumnezeu, în existenţa Sa continuă, se dilată, preţ de câteve eternităţi, creând universuri multidimensionale paralele şi se contractă/doarme de asemeni câteva eternităţi(vedicii au ştiut acest lucru), distrugând universurile al căror destin energetic se epuizează la un moment dat, este cu alte cuvinte un perpetuum mobile spritual total, este viul etern. El expiră şi inspiră permanent fluidul vital şi se perfecţionează pe Sine prin Iubire şi Creaţie.

Conform teoriei cosmogonice a lui Einstein, cosmosul este o supercircomferinţă a unei hipersfere, de aceea am introdus noţiunea de om oglindă - prin extensie materie oglindă, cosmos oglindă, care primeşte energia Divină, o prelucrează energetic dar şi informatic, apoi o reflectă către Creator. Primul principiu al Universului/Dumnezeu este IUBIREA, iar manifestarea ei este CREAŢIA.

Femeia şi bărbatul, cele două sexe/contrarii ale Omului, au fost creaţi ca entităţi complementare, dăruiţi fiecare în felul lui de Dumnezeu, iar unirea lor este unirea contrariilor prin iubire şi reprezintă totalitatea; rodul acestei iubiri este perpetuarea permanentă a speciei umane, care este în acelaşi timp şi creaţie celestă la care Dumnezeu participă permanent prin scânteia divină cu care este dotat fiecare OM nou născut; aceasta este trinitatea sfântă a materiei grele – EL, EA şi DUMNEZEU. Complementaritatea potenţează, egalitatea maculează şi este o ofensă adusă omului.

Desigur aceste adevăruri, le ştiai conştient, sau subconştient, deoarece totul este în memoria noastră ancestrală; eu nu am făcut decât să meditez împreună cu tine la planul ontologic în care ne putem situa în viitor, deoarece putem accesa singuri programul propriu, racordându-ne la un nivel vibrator superior în Sfântul Duh, care este fluidul spiritual pe care îl primim permanent de la El. Nu uita trecut-prezent-viitorul sunt cunoscute, nu-ţi fie frică, iubeşte-ţi aproapele şi fii curajos. Noi nu avem de ales decât sensul şi direcţia viitorului: pozitiv/ascendentă sau negativ/descendentă, acesta este liberul arbitru care este limitat la două opţiuni SPIRITUALE.

Omul este o entitate bipolară, cu origine dublă: telurică şi divină în acelaşi timp, şi îşi trăieşte viaţa într-o zbatere continuă între cele două sensuri existenţiale, acesta este misterul vieţii.

Legătura dintre divin şi teluric, adică dintre spirit şi materie, intermediarul aşadar între cele două lumi este sufletul; spiritul se reflectă în conştiinţă, aceasta calibreaza sufletul, iar rdicarea pe o treaptă superioară a conştiinţei conţinute de suflet, reprezintă apropierea de spirit, ridicarea spirituală a omului prin contopirea sufletului cu spritul este scopul final, numai aşa se realizează întoarcerea omului în lumea divină.

In acelaşi timp omul este un produs magic al Creatorului, şi se manifestă la rândul lui, conştient sau nu, în mod magic, este un magician in nuce, deoarece toate activităţile noastre au un caracter magic direct sau indirect, pe diverse nivele de cunoaştere, principala acţiune magică a omului este iubirea, iar manifestarea ei este creaţia, acesta este marele mister al vieţii.

Liberul arbitru îi permite omului să aleagă între Paradigma Christică şi Paradigma Luciferică,
se poate ridica pe un nivel de conştiinţă superior, sau poate coborî pe un nivel de conştiinţă inferior până la animalic,  poate alege între evoluţia pe o lungime de undă înaltă până la Lumină, sau pe o lungime de undă joasă până la Întuneric, ambele sisteme fiind deci spiritual-magice şi controlate de Creator. Forţele care ne pot conduce în lumile superioare sunt cele divine şi angelice – ambele creatoare, forţele care ne pot conduce în lumile inferioare sunt cele satanice şi demonice – ambele distructive. Din punct de vedere spiritual/teologic, a insista că nu există decât o lume cu trei dimensiuni, este o acţiune ilogică/satanică. De aceea se spune că ştiinţa nu poate decât să spere că va ajunge vreodată să cunoască ceea ce religia afirmă de multă vreme. Teologia este o summa summarum, deoarece cuprinde întreaga cunoaştere inclusiv cea ştiinţifică; ştiinţa reprezintă un sistem închis, izolat de Divin, deoarece nu asociază valoara umană descrierilor sale despre univers, iar în ultimă analiză nu asociază,  nu încorporează Divinul „corpului” Ştiinţei. Cu alte cuvinte ştiinţa fără conştiinţă îl „ajută” pe om să meargă spre autodistrugere.
Cei care vor alege sensul pozitiv/ascendent, nu vor avea, dar vor evolua, vor fi în Fiinţă şi vor rămâne în eternitate, se vor întoarce la El, cei care vor alege sensul negativ/descendent, vor avea, dar vor devolua, nu vor mai Fiinţa, spiritele şi sufletele lor vor continua să se şcolarizeze în laboratorul terestru, vor rămâne la nivelul de oglindă în materia grea, până când se vor îndrepta spre lumină şi se vor elibera din haina materiei, asta însemnând că se vor elibera definitiv şi de sub influenţa magiei telurice/luciferice.

"Să nu credeţi că veţi intra după moarte în Împărăţia în care nu aţi trăit pe pământ" - Arsenie Boca - "Profeţia pictată a părintelui Arsenie Boca" sub semnătura lui Sorin Preda, Formula AS.


PROLOG



11.  Am amintit pe parcursul acestei meditaţii, despre principalul culoar energetic al planetei. Îndrăznim o opinie, şi anume acest culoar are patru noduri energetice ce îl compun: Apusenii-zona auriferă Roşia Montană, Orăştie - Godeanu, Vf.OMUL-Bucegi şi Ceahlăul - patru era număr sfânt la daci şi printre altele îi reprezenta pe gemenii divini în cruce gramată ascendentă, sensul pozitiv fiind de la dreapta la stânga, aşa cum ne şi închinăm noi traco-romanii de milenii, iar prin acest mod de închinare activăm patru noduri energetice ale corpului; crucea nu a apărut odată cu Christos, El a revalorizat-o; Imperiul Roman a profanat crucea ca simbol străvechi, omorând pe Fiul Domnului prin crucificare; să nu uităm că omul cu braţele larg deschise este însăşi Crucea Universului, iar VIAŢA ESTE O RĂS-CRUCE; tot aşa peste secole naziştii au profanat svastica, deoarece i-au schimbat sensul din pozitiv/ascendent în negativ/descendent şi astfel au făcut din acest simbol celest al vieţii, un simbol malefic, de aceea au şi pierdut din cauza magiei negre pe care au folosit-o, al doilea război mondial fiind în esenţa sa spirituală, o operaţie de magie neagră - Hitler fiind un foarte bun medium a fost racolat şi pregătit SPIRITUAL în organizaţia Thule, el a fost conducătorul realităţii exoterice, dar la un moment dat nu a mai putut fi controlat, deoarece şi-a asumat până la sfârşit, rolul ANTICHRISTULUI.

Probabil cel puţin două noduri energetice sunt legate în subteran, dacă nu cumva toate în cruce; undeva în această legătură subterană magică, se află sala tronului, cu tronul şi statuia lui Decebal în aur masiv, care este în mod sigur o Sală a Cunoaşterii aşa cum între Marea Piramidă - CARE ESTE UN OCTAEDRU, şi SFINX se află Sala Cunoaşterii, care o confirmă pe cea din Carpaţi. Ambele zone sunt păzite de entităţi din interdimensional şi nu pot fi GĂSITE ŞI DESTRUCTURATE.

În Interiorul acestui patrulater se află Grădina Maicii Domnului-Hardeal; aici a fost Edenul, aici a avut loc păcatul Evei – femeia AVA din neamul Avilor din ţara Havila(Valahia), adică primul experiment genetic, iar dupa acest moment, omul care era o creatie pur spirituala, a capatat haina telurica; tot aici a avut loc prima crimă a umanităţii, descrisă în balada mitofolclorică Mioriţa-uciderea lui Apollon ; aici unde a început totul, se va închide cercul timpului actualului ciclu uman, cînd va avea loc Revelaţia.

În orice caz, este foarte clar că avem de a face cu o geometrie sacră a Traciei, iar dacă nu este vorba de un patrulater, este foarte posibil să avem de a face cu un...octogon, deoarece şi între Sarmis-e-getu-za şi Insula Leuke unde se afla templul lui Apollon era o legătură energetică divină, cele două temple se aflau cu alte cuvinte în rezonanţă armonică, între ele dar şi cu...centrul. Această geometrie sacră a Traciei - ţara mamă, făcea parte din geometria sacră a planetei, aşadar tot ce se întâmpla/se întâmplă într-un loc, intră în rezonanţă, reverberează în celelalte într-o sinergie totală. Deci putem spune că ce se întâmplă în centru – România, reverberează energetic şi vibratoriu prin geometria sacră, în toată planeta - este foarte posibil să avem de a face cu cele 7 sigilii ale planetei, care pot fi 7 canale enrgetice secundare, subsumate canalului energetic principal din Carpaţi. Tor ceea ce gândim, vorbim şi făptuim reverberează în această reţea şi rămâne înregistrat la un anumit nivel vibratoriu; asadar toata istoria noastra ramane imprimata la acest nivel.
Preston B. Nichols& Peter Moon în „Piramidele din Montauk – O călătorie în universul tainic al conştiinţei”  numesc acest nivel, “reţeaua morfogenetică a planetei”, care este parte componenentă a reţelei universale;  Carl Jung o numeşte „subconştientul colectiv latent”, iar specialiştii ruşi în psihotronică o numesc „spaţiu noesic”, parte a noosferei; această reţea este un punct de referinţă al omului, care include informaţiile din interdimensional la nivelul conştiinţei universale, inclusiv ale conştiinţei omenirii precum şi toate realităţile posibile; paradoxul total este acela că prin prezent ne trăim trecut/viitorul care este  imprimat în această reţea sacră, deoarece totul se petrece ciclic în Univers, iar viaţa umană este un ciclu repetabil, pe nivele energetice superioare sau inferioare, dar REPETABIL; acest lucru însemnă că un eveniment nu se repetă identic ci energetic, materializarea lui fiind diferită, însă esenţa spirituală a evenimentului este aceeaşi. Astfel se pare că noi suntem a 5-a rasă umană în interiorul celui de  al 5-lea ciclu.  În perioada egipteană, cel care putea introduce şi extrage informaţie din această reţea a trecut/viitorului era numai faraonul, dar numai atunci când se afla în centrul octaedrului – Marea Piramidă. Faraon se traduce prin „loc magic ascuns” şi se referă la locul magic ascuns din fiecare dintre noi, dar şi la manifestarea propriu-zisă a magiei care se petrecea în Marea Piramidă care este un loc magic foarte bine ascuns. Faraonul era păstrătorul înţelepciunii străvechi, dar şi paznicul cunoaşterii, iar rolul său era de a menţine echilibrul între lumile de sus şi lumile de jos; in centrul octaedrului se poate produce un efect de gaura alba/gaură neagră, dar nimeni nu poate face acest lucru deoarece Marea Piramidă este păzită de entităţi din invizibil; la fel intr-un accelerator de particole se poate produce un efect de gaură negră ce poate produce distrugerea Terrei în câteva secunde, dar pentru că suntem păziţi de Zeii ce ne-au creat, acest lucru este cvsiiimposibil, americanii au păţit-o la acceleratorul de particole din New Island, unde prntr-un „accident” al principalului subiect uman folosit în experiment, a fost creată o entitate ce a distrus acceleratorul de particole.
„Sfântul” Arsenie Boca, a atins nivelul înduhovnicirii,  a avut aşadar acces în acest plan divin şi a oferit crediincioşilor ce l-au abordat, „înainte vederi/vedenii” spuse mai discret sau mai direct. Îndrăznesc să afirm că această reţea sacră/morfogenetică conţine de fapt.... Sfântul Duh cu care suntem alimentaţi permanent de către Creator, funcţie de felul cum ne raportăm/racordăm energetic .
     Un loc sacru rămâne un loc sacru peste timp indiferent câte mituri se succed în acel loc, deoarece este un nod energetic, de aceea după ce ieşim din biserică ne simţim mai bine,  ne-am purificat energetic, iar senzaţia este cu atât mai puternică cu cât ne - am rugat mai profund, mai cu „foc”, am intrat deci în armonică cu Divinul.
    De fapt marile temple ale antichităţii, dar probabil şi bisericile creştine, au fost construite într-o anumită armonică muzicală şi puteau fi „activate” printr-o liturghie/formulă sacramentală; în Marea Piramidă, Tom Danley a descoperit 4 frecvenţe, note muzicale „date” prin construcţie, iar textele egiptene spun că anumite note reprezintă armonia planetei, scopul fiind  de a se realiza un schimb energetic între Teluric şi Divin, deoarece şi planeta este vie într-un sens mai larg, şi este alimentată cu energie Divină; Marea Piramidă fiind un octaedru, partea vizibilă  reprezintă creaţia, iar partea subpământeană distrugerea, în centru este un efect de gaură neagră/gaură albă, este aşadar un nod energetic extrem de puternic şi în acelaşi timp o poartă spre universul cu 4 dimensiuni. La fel instrumentele muzicale au fost create prin armonici divine, scopul fundamental al muzicii fiind  participarea la sacru prin crearea extazului mistic, iar... tracii care au inventat cele 8 note muzicale au avut acces la CUNOAŞTERE, LA SACRALITATE ÎN SENSUL EI CEL MAI PROFUND.
Rand Flem-Ath şi Collin Wilson în „Planul Atlantida”, printr-o cercetare aprofundată, au descoperit o întreagă reţea planetară de lăcaşuri sacre la latitudini pi(numărul de aur) faţă de
 - Polul Nord magnetic din Pen.Yukon – >80.000 î.Ch.,
- din Marea Groenlandei – >50.000 î.Ch.,
- din Golful Hudson – >10.000 î.Ch., dar şi longitudini sacre faţă de  adevăratul Meridian 0 care trece prin Marea Piramidă, DEOARECE ACESTA ESTE ADEVĂRATUL MERIDIAN 0, ŞI ESTE FĂRĂ DOAR ŞI POATE MERIDIANUL SACRALITĂŢII DEOARECE PE ACEST MERIDIAN S-AU FORMAT DOUĂ RELIGII MONOTEISTE LUMINOASE ŞI UNA ÎNTUNECATĂ, IAR LUPTA DINTRE ELE ESTE TOTALĂ; NU CUMVA VF. OMU CU SFINXUL(capul lui Orfeu-Ion) SI BABELE S-AU AFLAT CÂNDVA PE ACEST MERIDIAN? Desigur interesant ar fi să cunoaştem poziţia cetăţilor trace importante în frunte cu Sarmisegetuza, dar şi a insulei Leuke, deoarece în mod sigur se vor încadra în această uriaşă reţea sacră a planetei. Acum se cunoaşte faptul că  templul de la Sarmisegetuza era un calendar astral/geodezic extrem de precis comparabil cu cele mai precise temple/calendare mayaşe, asztece şi inca, precum şi cu cele megalitice, Stonehenge fiind cel mai cunoscut; aceste temple/ceasuri astrale erau construite în armonie cu bioritmurile planetei – planeta fiind un organism viu, bioritmurile vor include toate funcţiile subtile care fac viaţa posibilă reglând-o în mod adecvat, de la magnetismul terestru la toate miscările astrale locale şi galactice.  Autorii au estimat că această reţea sacră a fost construită de o civilizaţie veche de peste 100.000ani, este vorba de civilizaţia atlantă. Iar atlanţii prin această reţea cunoşteau mişcările scoarţei terestre, şi au reuşit să prevadă cataclismele care au dus la sfârşitul Atlantidei. Aşa  se explică de ce şi-au ales o nouă capitală la Histria -  munţii Măcin, care sunt situaţi în platoul dobrogean şi   au o origine hercinică, adică sunt cei mai vechi munţi de pe planetă,  acest platou este constituit din şisturi verzi, cele mai dure roci din lume,  este deci foarte puţin afectat de migraţia continentelor, precum şi de cutremure, iar această zonă se află în interiorul principalului canal energetic al Terrei. Hiperboreii/atlanţii au fost părinţii pelasgilor, care la  rândul lor au fost părinţii tracilor care sunt...rasa albă – oamenii înalţi blonzi cu ochi luminoşi şi cunoştinţe superioare, care au civilizat toată planeta.
      De fapt trebuie să constatăm că toate sistemele religiose/ezoterice din lume, sunt prezente în România: religia hindusă, budismul, islamul, religia mozaică, etc, cu alte cuvinte toată spiritualitatea mondială este ...activă aici; evident şi organizaţiile secrete sunt prezente, iar Masoneria a fost declarată...organizaţie de utilitate publică, iar lupta pentru cucerirea acestui spaţiu nu s-a încheiat; vor fi fabricate evenimente care vor pune în faţă masele, ce au fost întotdeauna folosite, dar în spatele acestor evenimente se va da adevărata luptă pentru apărarea principalului canal energetic al planetei care se află aici in Carpaţi, cu alte cuvinte este o luptă pentru viittorul planetei, ESTE LUPTA ZEILOR. Oare de ce dintr-o dată a fost  desemnat candidat la funcţia de Prim Ministru, primarul Sibiului, un român de origine germană? Să fie interesate Organizaţiile Vrill, Thule şi Soarele Negru de ce se întâmplă aici? Probabil toţi cei ce au acces la CUNOAŞTERE sunt extrem de îngrijoraţi în legătură cu viitorul Terrei care se joacă ACUM ŞI AICI.
     De aceea apreciem că este extrem de important ce se întâmplă în acest spaţiu energetic, ce se urmăreşte de fapt prin atacul profund asupra României, iar concluziile par a fi destul de clare: indiferent de unde începem şi unde terminăm studiul profund al istoriei umanităţii, ajungem mai devreme s-au mai târziu într-un singur loc,  şi anume aici în Carpaţi şi la Dunăre, fluviul sfânt al tracilor.

Desigur acum oricine se poate întreba ce se doreşte de fapt la Roşia Montană, de ce această malefică „lucrare” s-a tergiversat atât; îndrăznesc să apreciez că din momentul în care se va da startul „exploatării”, vom fi martori ai unor evenimente provocate din interdimensional de către „VEGHETORII” noştrii ai tracilor, şi ai Terrei, care nu vor lăsa Cavalerii Întunericului - ce vor aduce aici arme ultra sofisticate în vederea acestei lupte finale - să distrugă planeta, de asemenea este foarte probabil să asistăm la a doua venire a Fiului, cu alte cuvinte evenimente numinoase se vor derula în IMEDIAT, iar noi vom fi participanţi activi, funcţie de sensul spiritual/magic pe care îl vom alege.

Dar nu uitaţi maleficul există pentru că Dumnezeu îi permite acest lucru la Limita cu neantul, pentru a nu se disipa pe Sine, pentru a se perfecţiona pe Sine. Dumnezeu va ieşi mereu învingător prin vibraţia armonică a luminii, care nu poate fi destructurată atât timp cât este alimentată de Creator.

12. Se cuvine să mai facem câteva precizări legate de magie, paranormal, parapshihologie, şi armele psihotronice deoarece am vorbit despre războiul magic dus împotriva poporului român care are drept scop distrugerea cvasitotală a acestui neam multimilenar, cel mai vechi de pe planetă, şi destructurarea principalului canal energetic al planetei care se află aici în Carpaţi, iar lupta finală se va da aici unde a început totul.

Ei bine aşa cum am sugerat, Omul este o creaţie magică şi se manifestă magic în aproape tot ceea ce face, de la un simplu dialog până la suprema magie care este iubirea dintre El şi Ea, deoarece căutăm mereu conştient sau nu să-l „legăm” pe interlocutor, adică să-l supunem voinţei noastre- GÂNDUL, OCHIUL ŞI CUVÂNTUL fiind instrumentele de „legare” folosite în mod profan sau profesional.
Aşa cum am arătat pe parcursul lucrării, până la apariţia Reformei, obiectul cunoaşterii a fost spiritul. 
Ştiinţa care guverna studiul spiritului era MAGIA, iar studiul materiei era subsecvent spiritului, astfel toate ştiinţele aplicate aveau un caracter magic/spiriual, iar cele mai importante au fost: alchimia, astrologia, medicina, mnemotehnica sau arta numerologiei, cu alte cuvinte toţi specialiştii în aceste ştiinţe erau magicieni, desigur pe diverse trepte ale cunoaşterii SPIRITUALE. Magia ca ştiinţă se împarte în două categorii:

- Magia populară practicată de la începutul civilizaţiei, şi probabil învăţată de la zei, în această categorie pot fi incluşi şamanii/vraciii satelor, care mai sunt întâlniţi şi astăzi în diverse culturi. Ei au practicat în principal magia albă în vederea vindecării consătenilor, a animalelor, a legării de bine şi a dezlegării de rău, combinată desigur cu tratamente tradiţionale naturiste dar şi magice în acelaşi timp, deoarece plantele se culegeau în anumite momente astrale şi se preparau acompaniate de formule magic/sacramentale, iar poţiunile se adminstrau însoţite de formule magice/descântece. Cel mai la îndemână exemplu din cultura noastră străveche, este descântecul - deochiul are un efect imediat; de asemenea mai putem aminti despre ghicitul în ciubăr, o practică extrordinară prin care era „văzut” alesul fetei, dar prin care erau „prinşi” în ciubăr şi hoţii şi criminalii. Aici Formula AS a avut un articol extraordinar plin de adevăr, mărturisit de o practicantă/asistentă(practicanta/vrăjitoarea era o „specialistă”- o văduvă curată, însoţită de 7 fecioare/asistente) şi confirmat de Miliţia locală. 
De asemenea a mai fost folosită magia neagră, deoarece şamanii o practicau pentru a apăra comunitatea de duşmani. Şamanii/Vracii, atât bărbaţii cât şi femeile treceau prin trepte de iniţiere foarte riguroase şi severe, care aveau menirea de a le trevzi conştiinţa, de a le dezvolta abilităţile paranormale, cea mai severă fiind moartea aparentă prin care trecea învăţăcelul. Această şcolarizare se făcea separat în organizaţii locale secrete bărbăteşti şi femeieşti, astfel ştiinţa se perpetua prin canoane riguroase şi secrete în acelaşi timp, de la o generaţie la alta. Într-un anumit moment istoric, pe care l-am relatat în lucrare, femeile dotate cu aceste puteri extrasenzoriale au fost numite vrăjitoare, iar conotaţia dată a fost total negativă, şi au fost considerate în mod greşit anticreştine, astfel a fost declanşată o adevărată prigoană, multe fiinţe nevinovate fiind condamnate la moarte prin ardere pe rug, adică purificate prin foc. Procesul a avut diverse intensităţi în Europa catolică, funcţie de ţara în care a avut loc, autorităţile laice având rolul preponderent, şi nu Inchiziţia, care în general s-a opus procesului, dar propaganda bisericii catolice în timpul contrareformei îndreptată împotriva imaginarului renaşterii în general, şi în special împotriva magicienilor şi a vrăjitoarelor, a avut efecte în rândul maselor şi mai ales în rândul Tribunalelor civile. Aşadar vracii şi vrăjitoarele - denumire care ar trebui interpretată ca femininul masculinului vraci, există şi astăzi atât la noi cât şi în alte culturi, chiar dacă magia neagră este folosită uneori în scopuri oculte individuale sau de grup;
aici trebuie să adăugăm, că vraciul şi vrăjitoarea modernă care primesc bani pentru o operaţie de magie albă, şi mai grav de magie neagră, se abat de la menirea lor ancestrală care era spirituală şi în limitele voinţei Divine, iar pentru această abatere satanică, sunt şi vor fi pedepsiţi energetic, căci nimic nu rămâne neechilibrat, neplătit în Universul Dumnezeu. O opera de magie neagra se intoarce intotdeauna inzecit impotriva emitentului, in special a celor apropiati lui - copii de ex.


- Magia spirituală, ca ştiinţă şi profesie, a apărut şi a fost învăţată mai întâi în temple, fiind apanajul clasei sacerdotale deoarece toate religiile au avut şi un caracter ezoteric; astfel magia spirituală a apărut în acelaşi timp cu înfiinţarea statelor şamanice, iar această ştiinţă s-a perpetuat până în zilele noastre;conducătorii statelor erau regii magi/şamani. Astfel cei trei regi magi din Tracia Pontică(Dobrogea unde isi aveau  cele 3 resedinte/cetati at-lante-Histria, Tomis, Callatis), auzind de naşterea Gemenilor Divini au plecat pentru a vedea minunea cu ochii lor şi pentru a se închina fiilor divini, apoi cu prestigiul imens de care se bucurau, au confirmat şi apoi au trimis vestea în cele patru zări; de asemenea la naşterea pruncului Iisus, au venit cei trei magi (tot) de la răsărit, care evident erau regi magi, apoi cu prestigiul lor au confirmat şi împânzit vestea în lume.

Odată cu decăderea templelor şi a liniei genealogice a "faraonilor", clasa sacerdotala/magicienii s-au retras în organizaţii ultrasecrete atît în Egiptul anic cît şi în Grecia Aantică/Tibe/India si Tracia/Tarile Roamnestit, iar aceste organizaţii au apărut şi au dispărut împreună cu marile state ale antichităţii, dar totuşi ele s-au perpetuat până în zilele noastre, astfel de organizaţii ultrasecrete existând în contemporaneitate, ca de exemplu: Masoneria , care luată în întregul ei este o organizaţie ezoterică , cei Noua Necunoscuţi din India, organizaţiile din Germania: OTO, Thule, Vrill şi Soarele Negru, dar... si Octogonul nostru, sunt deasemenea cercuri ezoterice, ş.a.m.d. În toate aceste organizaţii, membrii treceau/trec prin diverse trepte de iniţiere spirituală, moartea aparentă/simbolica fiind una dintre ele, deoarece după această experienţă învăţăcelul devenea iniţiat, adică sufletul şi conştiinţa sa erau aduse la nivelul superior unde putea accesa puterile sale antrenate pentru a fi folosite; astfel în vârful piramidei ajunge(a) numai cel ce avea/are toate atributele/puterile magice, respectiv are acces la trecut/ prezent/viitor, numai că odată ajuns pe această treptă superioară de cunoaştere, magicianul ştie că nu poate acţiona asupra binomului spaţiu-timp, cu alte cuvinte nu poate acţiona asupra destinului, deoarece este limitat de voinţa Divină. Despre activitatea efectivă a magicienilor şi rezultatele acestei activităţi nu se ştie aproape nimic şi totuşi suficient de mult pentru cei care au acces. Astfel de la „Ochiul lui Horus” din Egiptul antic, la „misterele” greceşti,"misterele" Zalmoxiene până la organizaţiile din prezent, lucrurile sunt învăluite în mister şi interzise profanilor, ezoteric având sensul de cunoaştere spirituală superioară ascunsă neiniţiaţilor.
Scopul tuturor şcolilor Misterelor/ezoterice a fost şi este studiul conştiinţei şi naturii realităţii şi al...energiei Morfice care este energia reţelei sacre a planetei; aceste şcoli s-au polarizat şi au intrat în conflict, deoarece fiecare şcoală doreşte să obţină supremaţia în privinţa viitorului omenirii, astfel  conflictele epocii moderne au avut în umbră voinţa de a schimba realitatea a acestor şcoli ezoterice, inclusiv a celor trei religii monoteiste care sunt conduse de cercuri secrete. În aceste condiţii, este evident că există cercuri ezoterice care doresc intrarea omului în lumină prin manifestarea plenară a întregului său potenţial şi, din nefericire, scoli ezoterice care doresc limitarea conştiinţei oamenilor şi împiedicarea trezirii plenare a potenţialului uman.
Totuşi din puţinele documente, dar şi din scurgerea timpului, se poate spune că până la Reformă, magia a avut un caracter preponderent spiritual, iar magicienii s-au implicat rar şi discret în viaţa publică, şi atunci când au făcut-o, intervenţia lor a fost ascunsă vederii, şi îndrăznim să spunem numai cu acceptul Divinităţii;
şi totuşi momentul Reformei a fost atât de important încât este posibil ca acest moment să fi fost pregătit, deoarece Martin Luther a fot rosicrucian, astfel revanşa temperilor/francmasonilor asupra Bisericii a produs prima uriaşă  lovitură asupra OMULUI CREAT; toate evenimentele majore ce au urmat au fost pregătite de organizaţiile secrete aflate pe diferite trepte de subordonare ale piramidei masonice..

Au rămas lucrări imense, să-l amintim aici numai pe Pitagora, care a fost unul din cei mai mari, dar care a învăţat legile sacre de la Apollo tracul, iar apoi şi-a continuat pregătirea în...templele egiptene, acolo unde s-au pregătit toţi marii filozofi şi magicieni ai Greciei antice; despre Pitagora se spune că avea puterea ubicuităţii, adică putea fi prezent în două locuri în acelaşi timp.
La şcoala misterelor lui Pitagora se studia geometria în raport cu conştiinţa umană, cele cinci volume sacre – octaedrul, dodecaedrul, tetraedrul, icosaedrul şi cubul,  fiind esenţiale pentru înţelegerea reţelei morfogenetice şi a întregii creaţii umane.

Au rămas, aşadar, multe lucrări de magie, o parte au dispărut sau au ars odată cu diverse mari biblioteci distruse de-a lungul istoriei, altele sunt în locuri secrete ale diverselor culturi, păzite de intruşi, deoarece această ştiinţă nu se învaţă de oricine şi nu poate fi lăsată la îndemâna oricui; alte lucrări deşi la vedere, sunt aşa de bine criptate, încât numai un iniţiat le poate descifra, de ex. se spune că uriaşul roman Don Quijote ar fi şi/sau în primul rând o lucrare alchimică, iar Mozart a descris in "Flautul Fermecat", etapele initierii unui mason si iluminarea de la sfarsitul acestei initieri . Şi totuşi aşa cum am sugerat, evenimentele moderne, de la Revoluţia Franceză până la „Loviluţia” română au fost pregătite în laboratoare care au avut tangenţe directe şi cu magia neagră, cu alte cuvinte magia a fost folosită în vederea obţinerii puterii cu orice preţ – a ales drumul mâinii stângi.
      Se cuvine acum să clarificăm pentru cititor ce este de fapt magia albă şi ce este magia neagră.
        Astfel prin magie albă se înţelege practica generală care produce ridicarea omului pe un stadiu superior de conştiinţă, în lumină, în lumea Divină, în universul cu 4 dimensiuni.
        Prin magie neagră se înţelege practica generală care produce coborârea omului pe un nivel de conştiinţă inferior până la animalic, în întuneric, în domeniu Satanic, îl înlănţuie practic în universul cu 3 dimensiuni. Desigur în spatele sintagmei practică, trebuie înţeles un întreg sistem de iniţiere şi de metode ce se asimilează treaptă cu treaptă, sistem care variază funcţie de şcoala ezoterică la care se poate raporta o analiză, prin şcoală ezoterică înţelegând un sistem teologic sau un sistem magic ascuns în şcolile/organizaţiile secrete.

Am enunţat la un moment dat, că magia şi filozofia au părăsit templul şi au pornit pe drumuri separate, în final ambele au ajuns practic într-o fundătură, filosofia şi-a terminat parcursul în neant, iar magia ne îndreaptă în aceeaşi direcţie, deoarece a ajuns să fie folosită malefic; ambele au pierdut transcendentul, care ne indica direcţia şi scopul final.

De fapt care este diferenţa dintre teologie şi filozofie, deoarece ambele sunt meditaţii şi căi spre armonie. Ei bine prima avându-l pe Dumnezeu deasupra ne îndreaptă spre cer, ne ajută să ne înălţăm la cer, cealaltă, după ce ne plimbă prin lucrări geniale de altfel, ne transformă în entităţi dubitative şi în final ne ajută să coborâm în neant. Punctum.

Acum trebuie să reamintesc, că teologia ca sistem, indiferent la ce religie na raportăm, are şi un caracter ezoteric/ascuns profanilor; deci are un caracter magic, scopul tuturor teologiilor fiind ridicarea la cer a omului. Aşadar omul creştin, îmbisericit se iniţiază magic şi pe măsură ce se trevzeşte capătă de la Creator Induhovnicirea/puterile magice aşa cum s-a întâmplat cu Arsenie Boca, sfântul Ardealului şi cu mulţi alţi călugări şi sfinţi în istoria creştinismului, iar toţi şi-au folosit puterile pentru iubirea omului, pentru vindecarea lui, pentru ridicarea lui la cer. În doctrina creştină, de altfel , nu se vorbeşte despre magie, cuvântul potrivit fiind înduhovnicire.

După toate cele spuse, putem să încercăm să mai răspundem la o întrebare, şi anume ce înţelege prin fericire omul dubitativ şi ce este fericirea pentru OMUL înduhovnicit. Ei bine pentru omul dubitativ fericirea este mereu ceeace nu are, oricât de mult ar avea, cu alte cuvinte nu atinge niciodată adevărata fericire, pentru el fericirea este o permanentă şi febrilă căutare, iar el este dominat de frică în toate formele ei. Pentru omul înduhovnicit, fericirea este tot ceea ce îl înconjoară, pentru el fericirea este o permanenţă, omul înduhovnicit este un om liber şi fericit prin definiţie, iar el nu cunoaşte frica.

La un moment dat, în evoluţia serviciilor de spionaj ale marilor state, au început să se facă cercetări legate de puterile mentale nefolosite de către om, şi anume este vorba despre cei cunoscuţi că au puteri aşa zis paranormale. Se pare că ruşii au fost primii - Rasputin a fost un „paranormal” folosit se pare de spionajul britanic, iar în perioada sovietică au ajuns la rezultate însemnate doar parţial cunoscute.
URSS a avut...39 de institute de cecetare în acest domeniu, iar cercetarea...continuă; Charles Richet, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 1913, a înfiinţat la Paris în 1912, Institutul Internaţional de Metapsihică; americanii au înfiinţat în 1927, la Duke University, Laboratorul de Parapsihologie, iar după 1950 au dezvoltat programe ultrasecrete de cercetare în domeniul psihotroniei ( „Poarta stelară” fiind cel mai cunoscut), noua denumire a parapsihologiei, care a devenit o  ştiinţă temeinic instrumentată; sunt programe de cercetare care au dus la aplicaţii adecvate. Astfel s-a ajuns la spionaj de la distanţă, folosirea forţei telepatice, inducerea de gânduri şi acţiuni în ţinta propusă, uciderea de la distanţă, etc., cu ajutorul energiilor individului antrenat special pentru a-şi folosi puterea mentală latentă, care este astfel transformat într-o armă psihotronică; aceşti super spioni reuşesc ceea ce reuşeau/esc magicienii, şi anume sufletul părăseşte corpul şi călătoreşte la distanţă, în afara spaţiului tridimensional, printr-o stare de conştiinţă modificată şi o schimbare a polarităţii corpului; de asemenea aceste cercetări au dus la dezvoltarea unor tehnologii/arme/generatoare psihotronice, prin care se poate obţine controlul total al minţii umane prin alterarea sufletului pe care omul nu îl mai poate controla, dar... numai dacă voinţa de Sine îi este subjugată.
Psihotronia se defineşte ca „ştiinţa şi disciplina modului în care funcţionează  viaţa. Include studiul modului în care tehnologia interacţionează cu mintea, sufletul şi corpul uman. Ştiinţa, matematica, filozofia, metafizica şi studiile ezoterice sunt toate unite în studiul psihotroniei. Mai include, de asemenea, elemente despre alte realităţi paralele şi modul în care noi ineterferăm cu alte dimensiuni ale existenţei”(Proiectul Montauk, Experimente în timp – Preston B. Nichols& Peter Moon). Folosirea energiilor PSI(energiile extrasenzoriale) este cunoscută acum în mai multe state printre care şi China care are o veche tradiţie în domeniu. Înainte de 1989 securitatea noastră dispunea de o unitate de paranormali, ce au fost pregătiţi de un „specialist” chinez. În acest sens Nicolae Ceauşescu a avut o înţelegere  cu China, căreia i s-a oferit la schimb pregătirea studenţilor chinezi(100 dacă nu mă înşel) în energie nucleară, noi fiind foarte avansaţi în domeniu, practic România era la un pas de crearea armei atomice. Astfel erau căutaţi copii ultradotaţi, care erau pregătiţi apoi în această şcoală/unitate specială, şi ale căror calităţi PSI erau permanent cultivate şi dezvoltate. Desigur aceşti „paranormali” există şi unii sunt intens folosiţi(unii au fost loviţi din interior sau din exterior), oricum toţi supradotaţii sunt controlaţi de securitate, sau mă rog cel puţin aşa pare la prima vedere; personal cred că există un segment liber şi necontrolat de nimeni din realitatea terestră, care va interveni numai atunci când efectiv va fi nevoie; acest segment cred că este interdimensional, desigur mă refer la partea invizibilă a Octogonului; îndrăznesc să spun că acest moment se apropie.
Mai este o problemă, care apare în diverse lucrări, desigur mai mult printre rânduri, şi anume, aceşti „extrasensitivi”, după intensele experienţe şi trăiri în diverse dimensiuni şi contactele cu alte civilizaţii, ajung în mod indubitabil la învăţătura  creştină, care se poate sintetiza intr-o singură frază: primul principiu al Universului este iubirea, iar manifestarea acestui principiu este creaţia. Ei ajung la un nivel atât de ridicat al conştiinţei, încât doresc să facă numai bine şi deci finalmente ei nu mai pot fi folosiţi de serviciile secrete, şi se rertag parţial sau total din sistem, după care lucreză pe cont propriu în diverse domenii.

Despre armele psihotronice există lucrări foarte documentate, eu mă rezum a spune că au fost experimentate la „loviluţie”, şi sunt în continuare dezvoltate în laboratoare secrete, performanţele lor fiind inimaginabile. Oare antenele GSM de pe blocuri au sau pot avea vreun rol în acest sens? Dezvoltarea tehnologică a telefoniei mobile implică sau poate implica şi o componentă PSI? Pentru că până la implanturile cu cipuri prin care se vor putea controla gândurile şi acţiunile printr-un NEURONET controlat de un computer central, mai sunt de făcut câţiva paşi mici dar uriaşi. Înţelegerea dintre China, Europa/Rusia şi S.U.A. fiind ultranecesară pentru această ultimă aplicaţie, asta însemnând un supraguvern mondial, ceea ce pare imposibil, dar mai ştii de ce sunt în stare uriaşii pentru a-şi atinge scopurile. Da, dar mai există “cuiul în talpa imperiilor”- RAMANIA, dar şi zeii care au creat rasa albă. Oare lupta dintre Christ(eos) şi Antichrist(eos), să fie de fapt lupta dintre rasa albă creată în Carpaţi şi duşmanul său/duşmanii ei multimilenari? În mod sigur, răspunsul este Da. Privită prin unghiul religiei sumeriene, în spatele acestei lupte se află lupta străveche, multimilenară dintre Enki – Ea, fiul luminos al lui Anu creatorul OMULUI şi Enlil – El, fiul întunecat al lui Anu, creatorul neamului pervers, clevetitor, jefuitor şi mereu trădător, lacom şi neânfricat în a-şi duce la îndeplinire misiunea înlănţuirii definitive în teluric a OMULUI, a instaurării lui Lucifer în conducerea Statului Universal.  

Acum după aceste scurte referiri la magie şi paranormal, ne putem întreba care sunt asemănările şi diferenţele dintre un magician, un paranormal antrenat de un serviciu secret pentru a fi folosit şi un sfânt înaintevăzător. Toţi îşi pot accesa puterile mentale latente, sau o parte dintre ele, funcţie de nivelul spiritual atins. Un magician ajuns pe cea mai înaltă treaptă sprituală, poate călători în spaţiu/timp, poate să materialize entităţi, poate provoca vindecări miraculoase, iar a provoca un cutremur de ex. este un lucru facil pentru un astfel de supraom, dar aşa cum am arătat, pe nivelul superior el ştie ce nu are voie să facă, DEŞI POATE. Paranormalul antrenat de serviciile secrete poate şi el foarte multe lucruri, de la vindecări miraculoase şi spionaj telepatic, inducerea de gânduri, acţiuni, până la lovirea parţială sau totală a adversarului, transformarea lui în zombi; aceşti supraoameni prin spiritualitate pot intra în interdimensional de unde pot fi ajutaţi de entităţi benefice/divine sau malefice/luciferice. Ambele categorii, magicianul şi paranormalul, funcţie de scopurile şi acţiunile lor, şi mai ales funcţie de “stăpânul” căruia I se închină, pot fi benefici sau malefici.

O certitudine indubitabilă este aceea că Sfinţenia/înduhovnicirea este dăruită de Dumnezeu creştinului lucrător; practicantul trecând prin cele şapte trepte de iniţiere, prin meditaţie/enstază din ce în ce mai profundă, dar şi prin trăire în asceză şi iubire totală, îşi antrenează mentalul până la accesul direct şi total în planul energetic al Divinului, unde primeşte revelaţia, este aşadar o magie/înduhovnicire dăruită treaptă cu treaptă şi este folosită numai benefic, iar sfinţii nu pot fi destructuraţi sau “loviţi” deoarece sunt protejaţi. Sfântul reuşeşte unirea sinelui mic, individual, al scânteii sale divine cu Sinele lui Dumnezeu, este întoarcerea în Totalitate a omului îndumnezeit.

Aici trebuie să mai adăugăm câteva cuvinte, şi anume o masă de crediincioşi crează un câmp energetic/conştiinţă-lumină care se află  în armonie cu Spiritul Divin al Universului. Acest câmp energetic susţine viul planetar, şi este deci în sinergie totală cu Sfântul Duh, deci şi cu natura, cu toate ecosistemele, este în acelaşi timp câmpul armonic care susţine Terra pe orbita armonică, iar dacă acest câmp este înlocuit de câmpul energetic/conştiinţă-întuneric (energia joasă malefică, cea a „păcatului”) spre care este îndreptată omenirea, acesta este câmpul distrugerii viului, iar planeta Pământ iese din orbita armonică(aşa se pare s-a întâmplat cu Marte).
De aceea am susţinut şi susţinem întoarcerea la religie, întoarcerea la credinţa lucrătoare, profundă, trăită arzător şi aplicată zi de zi, deoarece este o necesitate VITALĂ, de a trăi în câmpul energetic/informaţional de înaltă frecvenţă, al iubirii de tot ce ne înconjoară. Aşadar întoarcerea la statul creştin este o consecinţă logică a celor spuse în această meditaţie, şi desigur o dorinţă a tuturor celor care doresc salvarea OMULUI CREAT, DEAORECE ESTE ULTIMA ALEGERE. 
După toate cele spuse, să încercăm să cuprindem în câteva cuvinte ceea ce este de necuprins, respectiv să exprimăm cu modestie conceptul nostru despre Dumnezeu. Creatorul este un tot energetic spiritual, este o vibraţie armonică, iar cei elevaţi pot auzi muzica Divină, este viul armonic fără de sfârşit. Este spectrul total al culorilor - cele 7 culori ale spectrului solar ROGVAIV, iar prin rotaţie pozitivă/vortex-invers acelor de ceasornic, mişcarea turbionului,  El este permenent alb; este spectrul total electromagnetic care de asemenea prin rotaţie pozitivă permanentă, este lumină pe o vibraţie înaltă/muzica divină; se roteşte cu viteza luminii, nivel la care energia sa este....energie mentală permanentă la nivelul iubirii totale; se roteşte în jurul punctului 0 al Său – puntul 0 al Universului fiind momentul  anterior concentrării de Sine din neant; în momentul concentrării de Sine, El a devenit spaţiu/ timp FĂRĂ DE SFÂRŞIT; este aşa cum am mai spus un infinit finit în marele infinit; energia sa se transformă  prin universuri descrescătoare dimensional, dinspre centru spre limita nelimitată , unde energia suportă ultima transformare şi anume condensarea în materia universului cu trei dimensiuni - Cosmosul. Aşadar totul este viu, totul este energie care vibrează, energie mentală înaltă/pozitivă/iubire profundă, chiar şi materia deoarece este formată din energie divină condensată. Aici l-a creat pe copilul său spiritual OMUL, regele materiei. În acelaşi timp energia sa devenind din ce în ce mai joasă vibratoriu, l-a creat pe Lucifer - umbra omului, a cărui misiune este de a-l încerca permanent pe om, creându-i posibilitatea de a se întoarce îmbogăţit energetic în Divin, sau să mai rămână prin reâncarnări successive în teluric pentru a fi oglindă lucrătoare, reflectorizantă a energiei Divine, în aşa fel încât Dumnezeu să nu se disipe pe Sine în neant. În aceeaşi idee, este posibil ca materia sau poate chiar Lucifer cu întreaga sa structură energetică, să poată extrage energie latentă din neant, ca apoi aceasta transformată prin lupta permanentă dintre bine/lumină şi rău/întuneric, să fie sublimată şi trimisă către Creator. Principiul lui Lavoisier şi anume  „nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă” este adevărat, numai că, ne permitem să spunem că totul se transformă într-o vibraţie din ce în ce mai joasă dacă sistemul nu se realimentează(empatia sistemului scade). Aşadar îndrăznim să apreciem că Dumnezeu/Raţiunea Superioară pentru a rămâne fără de sfârşit în armonica luminii, adică în El însuşi, pe lângă faptul că se roteşte pozitv permanent, în acelaşi timp extrage energie latentă/potenţială din neant; de asemenea se dilată şi se contractă, inspiră şi expiră funcţie de necesarul Său de energie. A sosit momentul sa ne intrebam ce este Neantul. Ei bine, din punctul nostru de vedere, neantul este Dumnezeu in stare disipata; este dintotdeauna si de necuprins; este energia Divina in stare joasa, singura armonica fiind Constiinta de Sine in stare inactiva, in repaos total. Putem spune deci, ca Dumnezeu este ubicuu, fiind atat in stare concentrata cat si in stare disipata, lumina inalta si intunericul luminos caracterizand cele doua extreme ale spectrului magnetic total. El este TOT,  inainde de El a fost tot El si este ATOTcuprinzator, deoarece in afara Lui este tot El. Este Spatiu/Timp si NONspatiu Timp, fiind in afara timpului si a spatiului pe care El insusi le-a creat prin concentrarea de Sine - s-a creeat pe Sine Insusi.  El Este inauntru precum si in afara.
In aceste condiţii, Omul nu va fi distrus niciodată, deoarece face parte din Dumnezeu şi îi este în acelaşi timp fiu nepreţuit; ubicuitatea face parte din noi deoarece suntem în acelaşi timp în El şi în afara Lui adica tot in El. Pentru a-l apăra pe OM, din când în când în momentele cheie ale Istoriei spirituale, Dumnezeu ne trimite câte un Copil al Luminii/ZEU - creatorii de mituri, cum au fost Osiris, Apollon şi Aizus Christeos care trăiesc ca oameni, se sacrifică şi devin Martiri pentru a ne arăta Calea, menirea lor fiind aşadar de a ne re-aduce în armonica Divină, de a recalibra omenirea precum şi reţeua sacră a planetei, iar un astfel de moment este indubitabil că se apropie. Aceste momente numinoase sunt şi  premergătoare sau sincrone cu unele cataclisme planetare, aşadar omul este ajutat să SUPRAvieţuiască. Astfel două evenimente astrale extrem de importante par a influenţa major istoria viului din universul cu trei dimensiuni de pe Terra, şi anume:
     -         Precesia echinocţiilor. Axa înclinată a Terrei efectuează o rotaţie
completă în 25.920 de ani, evident împreună cu toată planeta, perioadă cunoscută ca yuga. Toate mitologiile/civilizaţiile străvechi au cunoscut-o; Soarele se învârteşte în jurul centrului galactic numit Soarele Negru, care este sursa luminii în universul nostru local; aşadar jumătate de yuga – apr.13.000ani înseamnă apropierea de lumină şi se numeşte rotaţie pozitivă, iar cealaltă jumătate înseamnă îndepărtarea de lumină şi este numită rotaţie negativă; în perspectiva fizicii hiperdimensionale, fiecare rotaţie a electronilor se schimbă; câmpul magnetic al Terrei se modifică, cei doi poli magnetici ai creierului uman sunt afectaţi ca şi întreg câmpul bio-electromagnetic al omului, astfel în timpul rotaţiei negative omul pierde memoria, adică amintirea de sine de la o viaţă la alta, aşadar cunoaşterea acumulată de-a lungul timpului; de aceea cunoaşterea a fost ascunsă de către toate civilizaţiile străvechi, precum şi de şcolile misterelor, pentru a fi păstrată şi oferită omului în perioada rotaţiei pozitive, dar şcolile misterelor au ajuns să o folosească în scopuri oculte/malefice, numai că.... iluminarea Divină ne găseşte singură; în perioada rotaţiei pozitive memoria ancestrală este reactivată, de aceea începem deja să ne aducem aminte anumite lucruri, să fim mai activi, mai preocupaţi de viitorul nostru; epoca Vărsătorului din această perspectivă va fi o perioadă a rotaţiei pozitive, deci a amintirii de sine,  a cunoaşterii şi a luminii Divine; cu alte cuvinte nemurirea trebuie privită prin perspectiva memoriei de sine, deoarece moartea fizică este o trecere spre o nouă viaţă, spre o nouă şcolarizare, care astfel porneşte de la ce s-a acumulat în viaţa anterioară; toate mitologiile spun că această perioadă numită yuga se încheie cu un cataclism, dar cataclism mai poate fi interpretat şi ca pierderea cvasitotală a memoriei, după care urmează Revelaţia - recăpătarea memoriei pierdute, a potenţialului total, recăpătarea posibilităţii unificării cu Divinul;
    -    Toate planetele efectuează în afara celor două mişcări cunoscute, în
jurul Soarelui şi a propriei axe, şi o mişcare pe axa Nord-Sud, ceea ce produce inversarea polilor;  această mişcare se pare că provoacă un cataclism major – scufundări şi ridicări de continente însoţite de cutremure şi erupţii vulcanice devastatoare, „cerul se prăbuşeşte”, expresie care se regăseşte în majoritatea miturilor. Planeta se revigorează – câmpul magnetic, resursele minerale, rotaţia centrului faţă de scoarţă, posibil cele două mişcări de rotaţie se modifică; aşadar după un astfel de eveniment totul se recalibreză, iar OMUL  este ajutat de Divinitate să înceapă un nou ciclu, căci va reprimi vechiul „program”, dar îmbunătăţit, căci şi Dumnezeu se perfecţionează pe Sine continuu. 

 VIAŢA este  o haină pe care o părăsim la Trecerea într- o altă Lume, unde funcţie de nivelul spiritual atins putem „promova” în universul cu 4 dimensiuni, sau după o perioadă de purificare şi şcolarizare, Creatorul ne râncarnează pentru o nouă viaţă în teluric unde ne continuăm misiunea. Aşadar depinde de noi cum părăsim haina materiei, cu aripile frânte, sau cu aripile întinse spre Creator.

Trecerea de la Era Peştilor la Era Vărsătorului se va face în mod sigur printr-un eveniment numinos. În momentul în care omenirea va avea acces la cunoaştere, va recăpăta puterea de a trece în universul cu 4 dimensiuni şi se va putea transmuta pe altă planeta armonică, căci va sosi totuşi o vreme când Terra va părăsi orbita armonică în mod natural. Se pare că următoarea planetă care va intra pe orbita armonică va fi Venus. Dar până atunci mai este mult, deocamdată ne vom pregăti, şi vom fi pregătiţi pentru Era Vărsătorului şi cel de al 6-lea ciclu uman, al omului elevat spiritual, care se pare va fi ultimul ciclu înaintea transmutării.

 Dar într-o sinteză fulgurantă, nu poate fi atinsă toată problematica DIVINĂ ŞI ACEEA A DESTINULUI OMULUI,  a puterilor sale incomensurabile dăruite pentru a fi folosite benefic, rămâne ca noi care am primit o educaţie materialistă -  lineară,  limitată, telurică, să ne autoeducăm, să studiem, să medităm şi în primul rînd să ne rugăm lucrător, astfel ne vom întoarce încet dar sigur acolo de unde am fost temporar goniţi.     
      Oare această meditaţie a răspuns unor întrebări, sau este o altă interogaţie care a creat alte şi alte întrebări, alte provocări. Rămâne ca tu cititorule necunoscut să-ţi răspunzi singur şi să „lucrezi” pentru înduhovnicirea ta. Eu, aşa cum spunea marele geniu teluric Socrate, ştiu în mod sigur un singur lucru, şi anume că nu ştiu nimic, DAR caut să mă luminez, şi poate într-o zi voi  primi mai multă lumină de la EL, pentru că în tot ceea ce facem îl căutăm pe EL. Un lucru este cert însă, cu cât ne apropiem de adevăr, cu atât apar noi şi imense întrebări, deoarece adevărul absolut este EL, şi este de necuprins, dar prin ARMONICA DIN  IUBIRE, putem găsi CALEA.                      

      IANUARIE 2008-MAI 20210-AUGUST 2013

 

BIBLIOGRAFIE.




      1.   Acatistul Rugul Aprins al Maicii Domnului – Ieromonahul Daniil Tudor         
      2.   Adrian Bucurescu. Dacia Magică – Editura ARHETIP, 1999
      3.       Adrian Bucurescu. Dacia Divină – Editura Aehetip, 2004
     4.      Andrei Oişteanu. Ordine şi Haos, Mit şi magie în cultura tradiţională românească – Editura POLIROM, 2004;
      5.  Anton Joachimsthaler. Sfârşitul lui HITLER – Editura LIDER;
   6.  Augustin Deac,Prof,dr. Pagini din istoria adevărată a BULGARIEI – Editura EUROPA NOVA;
      7.   Carl Gustav Jung. Arhetipurile şi inconştientul colectiv – Editura trei, 2003;
      8.   Cornel Bârsan. REVANŞA DACIEI – Editura OBIECTIV, Craiova;
     9.   Cristian Crăiţă. MARILE MISTERE ALE PIRAMIDEI OCULTE – Editura OBIECTIV, Craiova;
  10.   Cristian Negurenu. Planeta Eris şi încălzirea globală – Editura ANTET XX PRESS;
    11.   Dan Alexe. OCTOGONUL PE FRONTUL INVIZIBIL – Editura OVIECTIV, Craiova;
    12.   Dan Apostol. Atlantida şi Pacifida, Amintiri din Noaptea Timpului – Editura RAI;
    13.   Dan Puric. CINE SUNTEM – Editura Platytera, 2008;
    14.   Emil Străinu(Dr). STATUETA BLESTEMATĂ, Teorii şi cercetări nonconvenţionale – Editura TRIUMF, 2008;
   15.   Emil Străinu(Dr). PARAPSIHOLOGIA SI SERVICIILE SECRETE, Studii şi cercetări nonconvenţionale/ Mică enciclopedie – Editura TRIUMF, 2010;
   16.   Eugen Weber. DREAPTA ROMÂNEASCĂ – Editura Dacia,1999;
   17.   Florian Gârz-col.(r). TURNUL BABEL – Editura OBIECTIV, Craiova;
   18.   Florin Gheorgiţă. LUMEA DE DINCOLO – Ediruta OBIECTIV, Craiova;
  19.   George Murnu. Istoria românilor din Pind, VALAHIA MARE(980-1259), Studiu istoric după izvoare bizantine – Editura Europa Unită, 2003;
   20.    Ioan Petru Culianu -  Jocurile minţii, Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie –     Editura POLIROM, 2002.
   21.    Ioan Petru Culianu - Gnozele dualiste ale Occidentului, ISTORIE ŞI MITURI – Editura POLIROM, 2002.
    22.    Ioan Petru Culianu - Călătorii în lumea de dincolo – Editura POLIROM, 2002.
   23.    Ioan Petru Culianu - Ioacari serio, Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii – Editura POLIROM, 2003.
   24.     Ioan Petru Culianu - Eros şi Magie în Renaştere. 1484 – Editura POLIROM, 2003.
   25.     Ioan Petru Culianu - Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor – Editura POLIROM, 2003.
   26.     Ioan Petru Culianu - Experienţe ale extazului, Extaz, ascensiune şi povestire vizionară din elenism până în Evul Mediu – Editura POLIROM, 2004.
   27.     Ioan Petru Culianu - Religie şi putere, Partea a treia: Religia şi creşterea puterii – Editura POLIROM, 2005.
 28.     Ioan Petru Culianu - Studii româneşti, Fantasmele nihilismului/Secretel doctorului Eliade – Editura POLIROM, 2006.
   29.     Isabela Iorga. MISTERE ALE PĂMÂNTULUI ROMÂNESC, Leagănul omenirii – Editura ANTET;
  30.     Liviu Vălenaş. Mareşalul ION ANTONESCU şi frontul secret. Convorbiri cu Gheorghe Barbul – Editura Vremea, 2001;
   31.    Mircea Eliade.      MITURI, VISE ŞI MISTERE – Editura Univers Enciclopedic, 1998;
   32.    Mircea Eliade - Textele „Legionare” şi despre „ românism” – Editura DACIA, 2001;
    33.    Mircea Eliade - SACRUL ŞI PROFANUL – Editura Humanitas, 2007;
   34.    Miruna Munteanu&Vladimir Alexe. Misterele din 11 septembrie şi Noua Ordine Mondială / Editura Ziua, 2002;
    35.    Nae Ionescu. FENOMEUL LEGIONAR – Editura ANTET;
    36.    Nicolae Densuşianu. DACIA PREISTORICA – Editura Mentor,2000;
  37.    Nicolae Miulescu&Tudor Diaconu. DACIA – ŢARA ZEILOR/DA.KŞA – ŢARA ZEILOR. Editura OBIECTIV, Craiova;
    38.    Nicolae Steinhardt. DĂRUIND VEI DOBÂNDI, Editura DACIA, 2000;
    39.    Nicolae Steinhardt - JURNALUL FERICIRII, Editura DACIA, 2001;
    40.    Patrick Riviere. SFÂNTUL GRAAL/Istorie şi simboluri – Editura Artemis,1990;
   41.  Paul Alexandru Georgescu. Filozofia dreptului în contextul actualităţii – Editura Universităţii Titu Maiorescu, 2001;
    42.   Preston B. Nichols&Peter Moon. PROIECTUL MONTAUK, Experimente în timp – Editura DAKSHA, 2006;
   43. Preston B.Nichols&Peter Moon. MONTAUK REVIZITAT,Aventuri în sincronicitate – Editura DAKSHA, 2007;
   44.  Preston B.Nichols&Peter Moon. PIRAMIDELE DIN MONTAUK, O CĂLĂTORIE ÎN UNIVERSUL TAINIC AL        CONŞTIINŢEI – Editura DAKSHA, 2004;
 45.  Preston B.Nichols&Peter Moon. MONTAUK, Conexiunea extraterestră – Editura    DAKSHA,2006;
    46.    Rand Flem-Ath&Colin Wilson. PLANUL ATLANTIDA – Editura Elit, 2002;
   47.    Răzvan Codrescu. Exerciţii de „reacţionarism”, Între zoon politikon şi homo religiosus – Editura DACIA, 1999;
    48.    Răzvan Codrescu. În căutarea LEGIUNII PIERDUTE – Editura Vremea, 2001;
  49.      Sam Izdats. Marea conspiraţie mondialista, HITLER contra IUDA – Editura ANTET;
    50.   Sorin Dumitrescu. CHIVOTELE LUI PETRU RAREŞ ŞI MODELUL LOR CERESC, o investigare artistică a bisericilor-chivot din nordul Moldovei – Editura ANASTASIA, 2001;
    51.    Teodor Filip. ADEVARURI EXPLOZIVE – Editura OBIECTIV, Craiova;
  52.    Traian-Valentin Poncea&Aurel Rogojan. SPIONAJUL UNGAR în România – Editura ELION, 2006;
    53.     Simone Weil. Greutatea şi Harul – Editura Humanitas, 2003;
    54.     Sfântul Nifon al Constanţianei. VEDENIA – Editura ANASTASIA,2004;
    55.     Vladimir Volkoff.      DEZINFORMAREA Armă de război – Editura Incitatus;
    56.     Vladimir Volkof. Manualul Corectitudinii politice – Editura ANTET, 2001;
   57.     Vladimir Volkof.Tratat de Dezinformare, De la calul troian la internet – Editura ANTET;
  58.   Vlaicu Ionescu. Mesajul lui Nostradamus către ROMÂNI – Editura Roza Vânturilor, 2001.



2 comentarii:

  1. Involuţie

    Căderea e blazonul astei ere,
    În necredinţă şi deşertăciuni,
    În dragoste de bani şi de avere,
    Dispreţuind iubirea din străbuni.

    E lumea-n criză de sinceritate
    Şi adevărul lumii tot mai strâmb,
    Rostit de oameni din modernitate,
    Cu haine noi şi suflete de plumb.

    Democraţie, libertate, lege,
    Răstălmăcite-s toate, doar minciuni
    Întortocheate, spre a nu-nţelege
    Că adevăru-i aruncat la câini.

    Doar legi făcute spre a fi-ncălcate,
    Spre a te prinde-n laţ hoţeşte
    Şi-a te prăda de bani şi sănătate,
    Căci azi dreptatea banul o plăteşte.

    Şi dacă n-ai un ban să-ţi cauţi dreptul,
    Vei fi hulit şi marginalizat,
    Iar când reclami îţi râde-n nas agentul
    Şi te proclamă prost şi vinovat.

    Se-anunţă-un secol greu şi-nfometat.
    Morala lui? O vorbă de prisos.
    Vor decima şi câinii din regat,
    Să nu îi concureze la vre-un os.

    De veţi gândi că nu e nimic sfânt
    Şi pier animăluţe cu duiumul,
    Ar trebui să ştiţi că pe pământ,
    Jivina cea mai jalnică e Omul.

    Pământu-i mic şi n-o să-l mai încapă,
    Orgolii hâde-l mână în galop,
    Rănită, Gaia, copii şi-i îngroapă
    Şi lacrimile ei se fac potop.

    Maica-Pământ cât o putea să-ndure
    Termita-Om, cu drujbele-n concert?
    De vom tăia şi ultima pădure,
    Ne-om dezvolta durabil în deşert?

    Nu ştim exact ce va urma anume,
    Dar într-o bună zi din viitor,
    Vom da tot aurul din astă lume
    Pe-un strop de apă dulce, lucitor.

    Trăim inerţi în era decăderii,
    Tot aşteptând să vină-un Avatar
    Şi de-om ajunge-n culmea disperării,
    Să-nchidă lumea pentru inventar.

    Pierduţi în necredinţă precum Nietzsche,
    Care pe Dumnezeu îl vede mort,
    Toţi antihrişti-ncep să se ridice,
    Să-nfulece cireaşa de pe tort.

    E ceas târziu şi zorii nu mai vin
    Şi genele cad greu peste-amintiri,
    Atomicele bombe zac în scrin,
    Ca zestre următoarei omeniri.

    AELEDEN
    3 ianuarie 2014

    RăspundețiȘtergere
  2. Ultimul apel

    Te-am căutat cu râvnă Om vestit,
    Dar tu erai plecat în transhumanţă.
    Pe ce cărări orbecăi rătăcit
    Şi unde ai rămas împotmolit,
    Definitiv şi fără de speranţă?

    Te caut după faptele-ţi măreţe,
    Dar n-a rămas nimic înălţător,
    Ţi-au ruginit armurile de-oţel,
    Napoleonii, Cezarii, la fel,
    Topiţi în lut de-al timpului pârjol.

    Am zis că lumea merge înainte
    Şi te-oi găsi mereu mai virtuos,
    Dar ocupat cu treburi prea mărunte,
    Brazde adânci ţi-au răsărit pe frunte
    Şi planurile ţi-au ieşit pe dos.

    Ce cruciade ai mai pus la cale
    Şi unde-ţi umblă sufletul în zbor,
    Când te trezeşti din vis cuprins de spaime?
    De ce te temi de ale lumii taine
    Şi şchiopătezi când calci pe viitor?

    Destinul orb te scoate-ades din fire
    Şi tragi cu dinţii să rămâi prezent,
    Dar fără de credinţă şi iubire
    Eşti frunză-n vânt, lipsit de mântuire,
    Purtat pe-un val de timp efervescent.

    Te-ai vrut deştept şi mai presus de toate
    Şi de Natură mai presus te-ai pus,
    Ai vrut să ai totală libertate,
    Dar fără-nţelepciune nu se poate
    Şi sclavul libertăţii ai ajuns.

    Mânat de Timp, de vise şi ambiţii
    Şi de fantasma lumii amarnic păcălit,
    Te-ai lăsat prins de duhul lăcomiei,
    Urcând prea des pe culmile prostiei
    Şi era decăderii ai urnit.

    Rostogolind la vale toată lumea
    Ai răvăşit Pământul fără rost,
    Sacrificând pe maldăre de bani,
    Durerea vie a miilor de ani,
    Şi chinul naşterilor care-au fost.

    Ca un Titanic ţi-ai pierdut măsura
    Şi n-ai repere-n care să mai crezi,
    Ai născocit taxarea, procentul şi factura,
    Democraţia, dragostea şi ura,
    Dar n-ai idee cum să te salvezi.

    Eşti inginerul propriei extincţii
    Şi provocând dezastrul, e-n zadar
    Să te retragi pe Lună sau pe Marte,
    Să cauţi adăpost aşa departe,
    Când paradisul l-ai avut în dar.

    Exemple mari istoria le zice,
    Când cei strămoşi credeau pământul sfânt,
    Atât efort să fie-n van amice,
    Când te-ndoiai sub plesnituri de bice,
    Ca să-ţi păstrezi un petic de pământ?

    Ar fi-nţelept să te opreşti bătrâne,
    Să nu transformi planeta în pustiu.
    Pierdut între iluzii şi gunoaie,
    Trezeşte-te, tu, omule de paie,
    Cât mai e timp şi nu e prea târziu.

    Vino-ţi în fire Om fără de nume
    Şi pune-ţi armamentul în rastel,
    Poţi face paradis din astă lume,
    Fi înţelept şi demn de fapte bune,
    Trezeşte-te! E ultimul apel!


    16 aprilie 2014
    AELEDEN

    RăspundețiȘtergere